Leave a comment

Stefan Zweig „Scrisoare de la o necunoscută”

frica
Stefan Zweig „Scrisoare de la o necunoscută”, Iaşi, Editura Polirom, 2016.

„Ţie care nu m-ai cunoscut niciodată …”

Nuvela „Scrisoare de la o necunoscută” este una epistolară, în care o femeie ajunsă într-un moment  critic, moartea fiului,  îi destăinuie printr-o scrisoare, diferite fragmente din viaţa ei singurei persoane pe care a iubit-o cu adevărat, renumitul scriitor. Ea trăieşte şi retrăieşte emoţiile unei dragoste neîmpărtăşite, o iubire pasională de un „fanatism, tragic, nebunesc, fără speranţă„ cum spune chiar ea, pentru tânărul scriitor celebru, bogat şi stilat cum îi şade bine unui aristocrat din Viena.

A sacrificat totul  în viaţă, doar pentru a fi aproape de el, dar până la urmă se pare ca a fost de prisos,  întrucât persoana pe care o venera atât de tare şi cu atâta pasiune, nu a recunoscut-o niciodată, deşi au locuit pe acelaşi palier atâţia ani, şi s-au mai intersectat de-alungul anilor.

O poveste extrem de tristă, dar extraordinar de frumoasă, cu adevărat revăşitoare, care nu ar trebui să lipsească din biblioteca noastră.

Multe din operele scriitorului austriac Stefan Zweig există în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş şi le puteţi lua acasă sub formă de împrumut.

Leave a comment

“Doar o panza de paianjen” Emil Muresan – la Biblioteca municipala “St.L.Roth” Medias

muresan

Suntem bucuroşi sa va invitam astazi, 14 septembrie, ora 17.00 la Biblioteca municipală „St.L.Roth” cu ocazia lansarii  albumului biografic Emil Muresan –  “Doar o panza de paianjen” . Volumul este coordonat de jurnalista Camelia Starcescu, albumul fiind prefatat de personalitati distinse locale : prof. Mircea Valcu, acuarelistul Vasile Popescu si jurnalistul Mircea Hodarnau.

Iubitorii de arta precum şi cei care doresc să participe la măreţul eveniment, sunt aşteptaţi astazi, in Sala de lectură a Bibliotecii municipale „St.L.Roth” Mediaş.

 

Leave a comment

Istorii locale : Despre Casa Armurierilor şi ”armurierii” de la Mediaș


Casa Armurierilor
situată în Mediaş, pe strada cu acelaşi nume, este o construcţie din cărămidă, formată din două corpuri denivelate datorate terenului în pantă pe care a fost ridicată. Anul sau perioada în care aceasta a fost construită nu se cunoaşte cu exactitate, în lipsa unor documente certe, însă se presupune că datează din secolul al XVIII-lea.

Corpul de clădire de la nivelul inferior, cel secundar, se prezintă sub forma unei anexe adosate, având acoperişul într-o singură apă spre stradă. Corpul principal de clădire a suferit anumite modificări de-a lungul timpului. Iniţial acoperişul acestuia era realizat în patru ape, cu o pantă mai accentuată şi cu o lucarnă dreptunghiulară acoperită, spre trama stradală. Învelitoarea era confecţionată din şiţă schimbată ulterior cu ţiglă, probabil după refacerea întregului acoperiş.

***

În lipsa datelor exacte despre casa Armurierilor se impune necesitatea coroborării unor date istorice despre existenţa la Mediaş a acestui meşteşug. Prin urmare, trebuie să specificăm de la început că în perioada Evului Mediu transilvănean, încă din etapa de pionierat a breslelor meşteşugăreşti, meşterii fierari erau cei care, pe lângă confecţionarea uneltelor şi altor obiecte din fier, se ocupau şi de producerea armelor. Armele specifice acelei perioade constau în primul rând din spade, coifuri, platoşe şi vârfuri de săgeţi. După creşterea condiţiilor economice, precum şi a necesităţilor de înzestrare cu armament tot mai mari, îndeosebi ale oraşelor se constată o diversificare a meşterilor producători.

Astfel, ca urmare a acestor factori determinanţi încep să apară branşe specializate cum erau cele ale săbierilor, scutarilor şi arcarilor. Ulterior, în funcţie de oraş sau de dezvoltarea situaţiei economice, multe dintre acestea s-au constitut în bresle separate, cum este cazul celor de la Sibiu, Braşov, Cluj etc. Din păcate la Mediaş nu se înregistrează o astfel de evoluţie a producătorilor de arme atât de diversificată. În cetatea medievală a Mediaşului, meşterii producători de armament trebuie amintiţi alături de breasla fierarilor, din care făceau parte ca şi branşă distinctă. Cele mai vechi menţiuni despre existenţa acestui meşteşug în oraş datează din anul 1435, când este amintit meşterul lăcătuş Stephanus Serator. Câteva decenii mai târziu, în jurul anului 1470,  se menţionează despre judele local Martinus Faber, de meserie fierar.

Breasla fierarilor este atestată documentar abia în anul 1502, când se menţionează că plătea un impozit anual de doi florini pentru o instalaţie (tocilă) de ascuţit cuţite, săbii şi securi. Acest fapt poate demonstra că meşterii producători de arme de la Mediaş nu formau iniţial o breaslă distinctă, ci erau incluşi în cea a fierarilor, dacă acceptăm că se ocupau și cu producerea pieselor de armament.

Din păcate, la Mediaş ne confruntăm cu o lipsă desăvârşită a documentelor despre activitatea şi evoluţia breslei fierarilor pe plan local. Acest fapt poate fi explicat ca urmare a afirmaţiilor cercetătorului Victor Werner, care în anul 1910, în lucrarea sa Die Mediascher Zunft-Urkunden (Documentele breslelor medieşene) menţiona că documentele referitoare la breasla fierarilor din Mediaş au ars în urmă cu 40 de ani. Deci  în jurul anului 1870 au fost pierdute cele mai importante surse documentare cu privire la această breaslă.

La Mediaş breasla săbierilor este atestată în anul 1538. Această menţiune este deosebit de importantă, datorită faptului că denotă desprinderea branşei săbierilor din rândul fierarilor şi transformarea ei în breaslă distinctă. Prin urmare, putem presupune ca o dovadă a desprinderii şi altor branşe producătoare de arme din breasla fierarilor existenţa la Mediaş a unor locaţii aflate în grija sau posesia unor astfel de bresle.

În cadrul sistemelor de fortificaţii ale cetăţii medievale este menţionată încă de la începutul secolului al XVI-lea – Rotonda Cuţitarilor, aflată în colţul de N-E al zidurilor.

De asemenea menţionarea la Mediaş încă din secolul al XVI-lea şi până în prezent a străzii Armurierilor, pe care este situată şi Casa Armurierilor (secolul al XVIII-lea) nu poate reprezenta decât o dovadă în plus a existenţei acestei bresle, chiar dacă ne confruntăm cu o lipsă de documente certe.

La Mediaş, se presupune că acest meşteşug al armurierilor s-a dezvoltat până în secolul al XVIII-lea, când armele de foc mult mai elaborate, noile tactici de luptă şi noile sisteme defensive au schimbat total modul de purtare al conflictelor armate, iar oraşul nu mai putea fi ancorat la realităţile vremii. Din acest moment utilitatea armurierilor medieşeni va dispărea încet, însă amprenta lor pe plan local este destul de puternică, prin faptul că Mediaşul încă mai păstrează strada şi casa Armurierilor.

Muzeograf,
Viorel Ștefu

Bibliografie:

Alexandru Avram – „Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Mediaş. Centrul Istoric”, Sibiu, 2006.
Hansotto Drotloff, Günter E. Schuster – „Mediasch. Ein historischer Streifzug durch die siebenbürgisch-sächsische Stadt an der Kokel”, Sibiu, 2009.
Alexandru Avram, Lucian Giura – „Mediaş”, Bucureşti, 1985.
Eugenia Greceanu – „Monumente medievale din Mediaş”, Bucureşti, 1968.
Ştefan Ionescu – „Mediaş. Monumente medievale”, Sibiu, f.a.
Ştefan Pascu – ”Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea”, Cluj-Napoca, 1954.
Ştefan Pascu – ”Voievodatul Transilvaniei”, volumul III, Cluj-Napoca, 1986.

Leave a comment

“Solenoid” Mircea Cartarescu

“Solenoid” este un roman destul de interesant, in care personajul principal, un profesor de limba si literatura romana la Scoala Generala 86 din cartierul Colentina se afla mereu in cautarea identitatii, in diferite etape ale vietii, incepand de la copilarie pana la maturitate. Episodul de la inceputul cartii, cel despre afirmarea lui ca scriitor la Cenaclul de Luni, este destul de nostim, pornind cu imbracamintea lui (intr-un pulover pe gat din mohair asa cum a vazut ca au scriitorii straini), si terminand cu momentul in care poemul scris de el “Caderea” este aspru criticat de catre marele critic, cel care conducea cenaclul, pulovarul incepand sa-i irite gatul, debutul fiind practic un fiasco.

Este o carte despre lecturi, personaje, singuratate, amintiri mai animate sau controversate ale unor apropiati sau colegi de scoala ai profesorului, pe care autorul le prezinta cu nostalgie, umor sau chiar anomalii,  povesti de viata în toate formele ei.

Desi am citit multe cronici negative despre carte, pot spune ca “Solenoid” (desi este cam lung intra-devar) este o carte buna pentru cui ii place acest gen literar.

solenoid_1_fullsize.jpgMircea Cartarescu “Solenoid”, Bucuresti, Editura Humanitas, 2015.

“Solenoid” se găseşte  în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş, iar cei interesaţi de un roman excelent, o pot lua acasă sub formă de împrumut.

Leave a comment

Gheorghe Rădac – “Un ochi îţi plânge şi-altu-ţi râde”

radac ghe.Gheorghe Rădac – “Un ochi îţi plânge şi-altu-ţi râde”.

Unei uşuratice „înfloritoare”

Eşti mai mult decât o floare
Ce-nfloreşte vreo grădină,
Căci aceea iute moare
Când nu are rădăcină.

Diferenţă

Cu privirea doar la tine
Eşti ocean de sentimente,
Dar stârneşti în orişicine
Veşnice resentimente.

Unei prezicătoare

Te pretinzi prezicătoare,
Mai ales la băutură,
Când, c-un aer de candoare,
Reverşi-n jur venin şi ură.

Volumul  epigramistului medieşean Gheorghe Rădac există în fondul de carte al  Bibliotecii Municipale Mediaș St.L.Roth  şi îl puteți lua acasă sub forma de împrumut.

Leave a comment

Kate Morton “Grădina uitată”

“Grădina uitată” este poveste unui familii aristocrate dusă pe mai multe generaţii plină de secrete, de taine păstrate şi păzite cu propria viaţă. Cartea începe cu o fetiţă de 4 ani care ajunge singură, doar cu un geamantan micuţ în mână, în portul Maryborough din Australia, este găsită de responsabilul portului şi crescută în familia acestuia. La vârsta de 21 ani, tatăl ei adoptiv îi spune despre adevărata ei identitate şi de atunci viaţa i se schimbă, începe să-şi caute familia, totul pornind de la micuţul ei bagaj care conţinea un pachet de cărticele pentru copii de Eliza Makespace, ilustrată de Nathaniel Walker.
Dar anii trec, timpul nu stă în loc, Nell bătrână fiind moare, lăsându-i nepoatei moştenire o casă în Cornwall, Anglia şi mesajul : “Pentru Cassandra, care va înţelege de ce”, şi datoria să continue cercetările în ceea ce priveşte identitatea familiei.
O carte foarte bună, plină de mister, magie şi suspans, aşa cum trebuie pentru un sfârşit de weekend.
gradina uitata
Kate Morton “Grădina uitată”, Bucureşti, Editura Humanitas, 2013.

“Grădina uitată” se găseşte  în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş, iar cei interesaţi de un thriller excelent, o pot lua acasă sub formă de împrumut.

Leave a comment

Ioan Laioş – “Catrene proverbiale din înţelepciuni umane”

  1. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept” (Prov.13:20)

Dacă eşti inteligent,
Poţi deveni înţelept,
Să-i asculţi pe înţelepţi
Că ei sunt oameni deştepţi!

  1. „Leneşul doreşte mult, şi … n-are nimic” (Prov.13.13:4)

Leneşul multe-şi doreşte,
Dar nimic nu dobândeşte,
Cel ce n-are, ori cerşeşte,
Ori fură, şi jefuieşte!

  1. „… Comoara de preţ a unui om este munca.” (Proverbe 12:27)

Munca este o comoară,
Dar pe leneş îl doboară,
…Omul harnic, calculat

ioan laios

Ioan Laioş “Catrene proverbiale din înţelepciuni umane”, Mediaş, Editura Samuel, 2011.

Volumul “Catrene proverbiale din înţelepciuni umane” există în fondul de carte alBibliotecii “St.L.Roth” Mediaş şi îl puteţi lua acasă sub formă de împrumut.