Leave a comment

Schuster Dutz – “Arta de a fluiera”

În trecut exista o zicală, o vorbă, care spunea cam aşa:
“În sânul comunităţii săseşti, nu existau nici domni, şi nici slugi, ci fiecare îşi câştiga pâinea şi traiul de zi cu zi, după propriile puteri şi priceperi.” Dacă  o fi sau nu o fi adevărat, asta n-o putem sti cu certitudine.
Schuster Dutz ne dezvăluie în Arta de a fluiera, câteva schiţe comice,  memorabile despre societatea săsească transilvăneană a vremii, asemeni scrierilor cariagialiene, dar de la care, însă, lipseşte umorul de situaţie, ca cel al lui Caragiale.
Personajele sunt nişte caricaturi aparţinând societăţii săseşti, în care prostia, avariţia, fala, făţărnicia, mândria şi grandomania cum e familia Graeser, cu Max care e un nimeni, dar care trebuie să fie cineva, le întâlnim şi astăzi în societatea noastră contemporană. E un stereotip de care nu cred că va scăpa societatea românească vreodată, indiferent de vremuri.
Volumul se încheie cu o pildă foarte frumoasă, plină de înţelepciune, o lecţie de viaţă de care noi, ar trebui să mai ţinem cont, dacă nu mereu, cel puţin câteodată.

Dacă tu îi spui ( n.n. paianjenului):
“Paianjene, paianjene,
Ce păzeşti în scrinul tău?
Nu vreau să-ţi răpesc comoara,
Să mi-o dai de bună voie!”

el îţi va şopti:
“Nu pentru sine, nu pentru sine,
Totul pentru alţii!”

6

Schuster Dutz Arta de a fluiera,  Editura Tineretului, Bucureşti, 1963.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: