Leave a comment

CENTENAR MEDIEŞEAN : VERA LÖRINCZ din Mediaş, împlineşte O SUTĂ DE ANI DE VIAŢĂ

foto 001
Ziua de 11 februarie este o dată specială pentru familia Lörincz, de pe strada  Tîrgului nr. 38  această zi este o dată neobişnuită, o zi memorabilă. Toţi membrii familiei, unii trăind în ţară, alţii pe alte meleaguri  s-au strâns cu toţii pentru  a sărbători un eveniment   măreţ, un eveniment cum rar se întâmplă  în rândul speciei umane. Cel mai în vârstă membru al familiei, Vera  Lörincz, împlineşte o sută de ani de viaţă. Îşi schimbă, după cum mulţi folosesc o expresie mai academică, „prefixul”, dar nu într-unul de două cifre, ci într-unul de trei cifre.
Legat de acest fapt, amintim o întâmplare petrecută cu exact două zeci de ani urmă .
La împlinirea  a 80 de ani, marea majoritate din cei prezenţi în preajma sărbătoritei de acum, o aniversau şi atunci. Drept urmare a avalanşei de urări de bine, de sănătate şi de „la mulţi ani!”, Vera néni, cu o privire caldă  şi un zâmbet şugubăţ, ne-a dat o replică  cu aceeaşi înflăcărare şi entuziasm :
– Măi copii, dacă ar fi să trăiesc după cum mi-aţi urat, ar trebui să ajung la l00 de ani. Aceste  cuvinte, pe moment, au fost considerate, evident, doar nişte ziceri ocazionale, după cum şi erau, dar, iată că, în timp, se dovedesc  a fi o extraordinară premoniţie. Absolut nimeni din cei prezenţi n-ar fi putut bănui că  spusele lui  tanti Vera  vor constitui adevărul adevărat.
Dar cine este persoana respectivă? Ce hram poartă? Unde s-a născut? Care este miracolul  ajungerii la această vârstă  de 20 de luştri de viaţă?
Doamna Vera Lörincz nu este nici pe departe o persoană ieşită din comun, ci este una normală, obişnuită ,  ca toţi oamenii, care se conduc după  preceptul latin «sunt om şi tot din ce-i omenesc nu-mi  e străin
Ea s-a născut  în urmă cu 100 de ani în satul Căpâlniţa  din judeţul Harghita într-o familie cu şapte copii dintre care cinci fete şi doi băieţi. Datorită  condiţiilor materiale extrem de precare  ale locuitorilor din secuime  la începutul secolului al XX-lea , îi determina pe cei mai mulţi din tinerii  familiilor de ţărani  să se îndrepte spre centrele industriale din Podişul Transilvaniei în căutarea unor locuri de muncă. Din familia Lörincz, trei dintre fete şi anume Vera, Erzsébet şi Amalia  au poposit  în oraşul de pe Târnava Mare, aici fiind cele mai mari şanse de a găsi ceva de lucru.  Statisticile vremii menţionează că în acea vreme  în municipiul  Mediaş existau  135 de fabrici şi depozite comerciale, la doar 8.700 de locuitori. Ele au venit în Mediaş în jurul anului 1930, angajându-se ca muncitoare în această localitate. Pentru  Vera néni  cea mai  îndelungată ocupaţie a fost cea de bucătăreasă pe care a practicat-o zeci de ani  în cele mai multe restaurante medieşene.
Ceea ce este interesant e faptul că fiul doamnei Vera, domnul Ştefan a mărturisit că intenţionat au ales Restaurantul Traube (fost  Restaurantul Târnava)  pentru masa aniversară de acuma  pentru  că mama sa aici şi-a  făcut debutul ca bucătăreasă şi aici a şi lucrat cel mai mult timp
În legătură cu această longevitate a doamnei Vera, membrii familiei  au mărturisit  că munca perpetuă, energia pozitivă au contribuit la împlinirea acestei vârste centenare. Beneficiind şi de faptul că  absolut peste tot pe unde a locuit, Vera  néni a avut marele noroc al existenţei câte unei mici grădini unde-şi petrecea cea mai mare a timpului liber. Şi aici, pe lângă casa în care locuieşte în prezent, într-o grădină destul de întinsă, până mai ieri  o vedeai  robotind  în permanenţă, de primăvară şi până-n toamnă şi de dimineaţa până seara.  Era văzută  mereu, mereu, ba dând cu sapa la un strat de morcovi sau pătrunjel, ba rupând o pălămidă, ba ciugulind iarba dintre straturi. Si azi,  la un veac de existenţă, sărbătorita se bucură de o sănătate  destul de bună, având doar unele probleme nesemnificative de auz şi vedere şi ajutându-se de o cârjă sau de un cărucior pentru deplasări scurte prin curtea casei
În  privinţa  evenimentelor social-politice  traversate  de ţara noastră  în perioada celor o sută de ani, trebuie precizat că pe timpul  vieţii doamnei Vera Lörincz  s-au schimbat  nouă şefi de stat, de la Carol I la Traian Băsescu,  au avut loc două conflagraţii mondiale, trei dictaturi, o naţionalizare  a proprietăţilor private, şi multe altele. Întămplarea a făcut ca Vera néni să fie un pic participantă, evident fără voia ei la o încleştare armată extrem de violentă din cel de-al Doilea Război Mondial. Plecând de la Odorhei  spre satul Căpâlniţa, la părinţi, unde se afla copilul ei, în vârstă de un an, a fost prinsă între două focuri aprige desfăşurate între nemţi şi sovietici. Puternicul schimb de focuri, petrecut în zona Homorodului  au obligat-o pe doamna Lörincz să se ascundă într-una din şurile ţăranilor aflate pe platoul munţilor Harghitei. Împreună, şi cu alţi locuitori  aflaţi  în acele  plaiuri, au stat acolo pitiţi ore în şir până s-a terminat canonada celor două  forţe militare. Mai spre seară, după ce încleştarea a încetat, oamenii s-au grăbit  s-o taie  cât mai repejor către casele lor. După câteva ore bune, şi Vera Lörincz a ajuns,  în satul natal, unde a putut să-şi strângă pruncul la sân.
În  îndelungata sa meserie de bucătăreasă, practicată în diferitele restaurante medieşene , doamna Vera Lörincz a avut prilejul de cunoaşte fel de fel de oameni, unii paşnici, alţii recalcitranţi, unii simandicoşi, alţii modeşti, cu alte cuvinte, unii mai breji, alţii mai neînsemnaţi. L-a cunoscut astfel pe cel mai breaz dintre toţi consumatorii pe care i-a servit. E vorba chiar de Nicolae Ceauşescu în persoană. Iată cum au decurs lucrurile: înainte de a ajunge secretar general al partidului, acesta a ocupat diferite funcţii de conducere în partid. Fiind secretar al PCR, Nicolae Ceauşescu a condus o delegaţie în  municipiul Târgu Mureş pentru rezolvarea unor probleme ale organizaţiei locale de partid. De aici s-a dat un telefon că va merge şi pe la Mediaş. Pe atunci Vera néni lucra ca bucătăreasă la hotelul comitetul municipal de partid şi şefii ei obedienţi până-n măduva oaselor, au făcut o mobilizare generală. Prin urmare, au mai adus un bucătar de la un restaurant din oraş, doi chelneri şi au început pregătirile. Au gătit  mâncăruri pe alese, au adus băuturi  din cele mai fine şi au aşteptat  venirea oaspeţilor. După venirea acestora şi după saluturile şi prezentările de rigoare, unul din chelneri a mers la Nicolae Ceauşescu, liderul delegaţiei, adresându-i-se cu sfială :
– Tovarăşe Ceauşescu,  vă putem servi  primul fel de mâncare ?   Acesta n-a dat niciun răspuns, ca şi când n-ar fi auzit întrebarea dar, fixându-l pe interlocutor cu privirea lui pătrunzătoare, l-a întrebat:
– Aveţi cafele pregătite ?
–  Da, sigur.
– Ei, atunci  daţi-ne câte-o cafea.
Li s-au servit cafelele şi, preţ cam de-o jumătate de oră cât au sorbit licoarea neagră, au sporovăit de fel de fel de lucruri, apoi, la semnalul lui Nicolae Ceauşescu, toţi cei prezenţi s-au ridicat milităreşte şi s-au îndreptat spre cele două sau trei maşini  parcate în stradă şi şoferii au pornit motoarele. După câte o turaţie scurtă, au pornit spre Sibiu, iar personalul existent, compus din bucătari, chelneri, cameriste, îngrijitoare de curăţenie, au rămas cu ochii-n  soare, cu mâncarea neatinsă. Deci, cu atâtea delicateţuri pregătite şi băuturi fine aduse pentru oaspeţi aleşi, toţi cei prezenţi s-au aşternut la un ospăţ inopinat, cu totul şi cu totul pe neaşteptate. În legătură cu acest eveniment, Ştefan, fiul sărbătoritei noastre, a avut o exprimare  cu acoperire contextuală perfectă. Zicea acesta: „fără voia, dar spre binele lor, servitorii au ajuns la masa bogaţilor”, căci vorba proverbului : „nu-i pentru cine se pregăteşte, ci-i pentru cine se nimereşte”.
Acum, în  strălucita zi a aniversării, membrii familiei, rudele, prietenii, vecinii şi absolut toţi cei care o cunosc pe doamna Lörincz Vera, îi urează  clipe minunate, zile însorite şi fericite şi să se bucure de sănătate  „că-i mai bună decât toate”. Să aibă un viitor  liniştit şi tihnit  precum i-a fost trecutul, acest trecut întins pe un spaţiu de o sută de ani, să trăiască clipe cât mai minunate alături de cei dragi.

Prof. Gheorghe Buşoiu,
Din volumul în pregătire Oameni cunoscuţi de mine

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: