Criticul şi istoricul literar din comuna Blăjel, Olimpiu Boitoş – Despre problemele limbii române

IMG_9314   o.b.1     o.b.2
Casa în care s-a născut Olimpiu Boitoş, comuna Blăjel.

După cum se cunoaşte marele carturar al comunei Blăjel, pe numele său Olimpiu Boitoş, în prima jumătate a secolului trecut,  a funcţionat ca secretar de redacţie la trei reviste culturale de marcă ale Ardealului: “Societatea de mâine”, “Gând românesc” (ambele din Cluj) şi “Transilvania”, care a apărut la Sibiu, începând cu anul l869 cu unele întreruperi până în prezent. În paranteză fie spus, cu profundă mâhnire am aflat că în acest an (n.n – 2014) revista respectivă se confruntă cu unele greutăţi extrem de greu de surmontat. Chiar  în perioada l928-l933 când lucra ca redactor la revista “Societatea de mâine” conducerea “Transilvaniei” îi solicitau unele materiale pentru a fi publicate în paginile revistei.
Astfel în sumarul pe anul l926, deci în al LVII – lea an de apariţie, îi găsim numele harnicului cronicar în mai multe numere ale publicaţiei. În acest an (n.n. l926) s-au petrecut două evenimente din domeniul filologic foarte importante: în primul rând e vorba de o iniţiativă a intelectualilor din Bucureşti, în frunte cu iniţiatorul Emanoil Bucuţa, pentru răspândirea Dicţionarului Limbii Române în toate provinciile locuite de români. Alcătuirea acestei lucrări lexicografice le-a revenit filologilor ardeleni A.T. Laurian şi I.C. Massim între anii l871-l877, tipărindu-se trei volume, fără a se ajunge la finiş. Pentru a se putea ajunge la finalizarea acestei monumentale lucrări, intelectualii din capitală au înfiinţat o asociaţie intitulată „Prietenii Dicţionarului”, cu scopul de a vinde toate fascicolele primelor volume, iar cu banii rezultaţi urmând a se tipări şi restul materialului până la capăt. Legat tot de definitivarea lucrărilor pentru dicţionar, s-a luat măsura de a se încredinţa ducerea la bun sfârşit a acestei nobile şi pline de răspundere sarcini tot unui transilvănean şi anume profesorului Sextil Puşcariu.
Celălalt  eveniment cultural de seamă, şi acesta din prima jumătate a  anului l926  pe care îl  are în vedere  redactorul Olimpiu Boitoş a fost  al doilea Congres al filologilor români ţinut la Cluj, în zilele de 23, 24 şi 25 aprilie. Studiile de limbă erau o preocupare de căpetenie  începând cu şcoala latinistă  din perioada Şcolii Ardelene şi continuând în anii următori, dar ele se mărgineau doar în cadrul universităţilor din Bucureşti, Cluj, Cernăuţi şi Iaşi. Mai apăreau sporadice articole despre limbă în publicaţiile periodice care “dezveleau o lipsă de orientare în scrisul românesc şi cereau o intervenţie grabnică şi binefăcătoare a celor chemaţi pentru curmarea dezorientării „(Olimpiu Boitoş, Congresul filologilor români la Cluj, în ”Transilvania„ nr.4, aprilie, anul LVII, pag. 205, Sibiu, 1926).
Această manifestare ştiinţifică de înaltă ţinută ştiinţifică a fost prezidată de prof. univ. clujean Sextil Puşcariu şi a avut printre participanţi pe Ovid Densusianu, Nicolae Cartojan, Teodor Papahagi etc. (toţi  din Bucureşti); pe Sextil Puşcariu, Nicolae Drăganu, Vasile Bogrea, Gheorghe Bogdan Duică  şi alţii (toţi din Cluj), pe Lecca Morariu şi Aurel Procopovici  (ambii din Cernăuţi); pe T. Iordănescu şi Alexandru P. Arbor (din Focşani).
Între problemele dezbătute au fost: reforma ortografiei pentru impunerea unei limbi literare unice în toate teritoriile româneşti şi implementarea normelor ortografice în învăţământul primar şi secundar. Comisia aleasă la Congres, din care făceau parte Sextil Puşcariu din Cluj şi Ovid Densuseanu din Bucureşti, au hotărât ca regulile ortografice, să fie expuse şi argumentate, într-un raport care să fie înaintat Academiei Române. După adoptarea de către Forul Ştiinţific cel mai înalt al ţării, precum şi de către Ministerul Instrucţiunii (n.n. Învăţământului), s-a luat hotărârea ca toate normele ortografice să fie introduse în manualele şcolare ca fiind obligatorii. Tot în acest sens s-a mai decis tipărirea unei broşuri de popularizare a noii ortografii pentru cunoaşterea de către toată suflarea românească, urmându-se astfel „anarhia din scrisul românesc (idem pag.207)”.
Alte probleme dezbătute au fost : reîntoarcerea la învăţământul clasic şi în special la impunerea limbii latine în şcoală; problema unificării terminologiei gramaticale; chestiunea întocmirii unui atlas lingvistic care necesita o muncă extraordinară întinsă pe mai mulţi ani, mai ales impunându-se şi dialectele româneşti din sudul Dunării (n.n. istroromân, aromân şi meglenoromân).
Publicistul Olimpiu Boitoş, îşi încheie articolul pe marginea dezbaterilor din cadrul Congresului al II-lea al Filologilor cu formarea unui comitet organizator din care să facă parte mai mulţi lingvişti de seamă din centrele universitare amintite care să stea la baza înfiinţării Societăţii Filologilor Români.
El îşi exprimă speranţa că acest forum al filologiei româneşti se va realiza cât mai curând „în interesul promovării studiilor de limbă românesască şi spre cinstea ştiinţei româneşti în general (O.B., Op.cit. pag. 209).”

Profesor, Gheorghe Buşoiu

26 martie 2014 (14)     26 martie 2014 (3)222

26 martie 2014 (4)222

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s