Leave a comment

Un scriitor medieşean polivalent – GEORGE PUŞCARIU

Puscariu 2
George Puşcariu”De-a Triunghiul Bermudelor”, Braşov, Editura Etios, 1998.

Pe scriitorul George Puşcariu l-am cunoscut în anii ‘7o. Cel care mi-a facilitat prima întâlnire cu viitorul autor de literatură a fost veteranul literaturii medieşene şi promotorul primei reviste literare apărută la Mediaş, poetul şi criticul George Popa. Şi nu întâmplător: George Popa fusese, cu circa zece ani înaintea mea, directorul Bibliotecii raionale, ridicată ulterior la rangul de Bibliotecă municipală. Subsemnatul, funcţionând pe aceeaşi funcţie, începând cu ianuarie 1969, primeam aproape zilnic vizitele acestui decan de vârstă al liricii medieşene cu care mă împrietenisem şi cu care aveam discuţii nesfârşite despre literatura şi scriitorii români. Popa venea şi împrumuta foarte des plachete de versuri, îndeosebi semnate de poeţi români pe care le absorbea cu nesaţ, restituindu-le într-un termen destul de scurt.

În ziua de 23 aprilie, zi aniversară, fiind sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, George Popa şi-a făcut apariţia în biroul meu cu un domn elegant, la costum şi la cravată, având o bogată podoabă capilară, puţin dezordonată, dar cu o faţă luminoasă ca o zi senină de vară. După prezentările de rigoare amândoi ne-am dat lesne seama că ne mai văzusem undeva, de comun acord recunoscând că ne făcusem studiile superioare în oraşul de pe Someş. George a absolvit Facultatea de Drept în l964, iar eu am terminat Filologia în l967. Deci, perioada comună în care ne-am dus zilele în frumosul oraş studenţesc a fost între anii l962-1964. În momentul în care ne-am cunoscut, dar şi mult timp după aceea, în perioada medieşeană a lui George Puşcariu, am rememorat numeroase obiective, evenimente şi momente cunoscute şi de el, şi de mine. Deseori, în faţa unor cafele aburinde şi, câteodată şi a unei tării,am retrăit momente legate de locuri, străzi, teatre, stadioane, diverse personalităţi ale Clujului universitar, scriitori, reviste literare şi multe altele.În memoria noastră am descoperit locul de care ne legau cele mai numeroase amintiri comune, acest loc fiind căminul şi cantina „Racoviţă”. Subsemnatul eram student dar ocupam şi funcţia de preşedinte al comitetului de cămin şi cantină studenţească, iar George, după cum îmi spunea, avea abonament permanent la cantină.

Pe vremea aceea, deci la începutul anilor 196o, revista „ Tribuna” avea unul din cele mai bune cenacluri literare, fiind o grupare din care făceau parte scriitori consacraţi precum Domiţian Cesereanu, Constantin Cubleşan, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura dar şi universitarii Ion Vlad, Mircea Zaciu, Ion Pop şi mulţi alţii. Cenaclul avea porţile larg deschise pentru toţi clujenii ce aveau chemare spre literatură. George Puşcariu, cu toate că era student la Facultatea de Drept, a participat la multe şedinţe de lucru, fără a citi din creaţiile lui şi prin urmare, întârziindu-şi astfel debutul revuistic până în anul 1966. În acest an, ca angajat al Întreprinderii de Conducte Magistrale Mediaş, îşi publică primele versuri în revista „Astra” din Braşov, oraşul de baştină al tânărului poet. În anii ce au urmat a publicat poeme în periodice lunare ca: „Astra”, „Ateneu” (Bacău), „Steaua” (Cluj), „Vatra” (Tg. Mureş), dar şi în revistele săptămânale ca „Familia” (Oradea), „Luceafărul„ (Bucureşti), „Tribuna” (Cluj), sau chiar în cotidianul „Tribuna Sibiului” (actualul ziar „ Tribuna”. De altfel la această din urmă publicaţie George Puşcariu a şi luat premiul pentru creaţie poetică în anul 1971.
Poezia n-a fost pentru George Puşcariu o rara avis, el scriind şi trei piese de teatru. Astfel în l984 a publicat aceste piese, purtând titlurile: „Zidul albastru”, „Transfuzia” şi „Doar aşteptările” toate fiind scrise într-un act. Menţionăm că la un concurs de dramaturgie, la care premiile I, II şi III nu s-au acordat, piesa „Doar aşteptările” a obţinut o menţiune.

Debutul editorial al scriitorului s-a produs în anul 1998. Contrar tuturor aşteptările el a apărut pe piaţa literară nu cu o carte de versuri, deşi apariţiile din presa românească din anii din urmă îl îndreptăţeau la aceasta, ci cu un volum de povestiri. Având titlul „De-a triunghiul Bermudelor” şi dedicată Elisabetei, soţia scriitorului, cartea adună între copertele ei mai multe proze, toate cu titlurile aidoma titlului de pe copertă, aşadar împrumutate parcă din jocurile de copii. Vom face deci cunoştinţă cu povestiri care se numesc: „De-a triunghiul Bermudelor”; „De-a zidul roşu”, „De-a Beatrice şi infernul”, “De-a aşteptarea”, “De-a evadarea” şi tot aşa până la finele volumului. Citind povestirile prozatorului ne ducem evident cu gândul la celebra poezie a lui Tudor Arghezi „De-a v-aţi ascuns” în care poetul „ Cuvintelor potrivite” structurează tema morţii omului petrecută tot ca un joc, încheind cu o concluzie amară, tragică. „Puii mei, bobocii mei, copiii mei/ Aşa este jocul / Îl joci în doi, în trei/ În câte câţi vrei/ Arde-l-ar focul”.

Temele povestirilor lui George Puşcariu sunt împrumutate din realitatea imediată cu reverberaţii surprinzătoare, imprevizibile, finalurile ieşind din sfera normalului şi terminând într-o zonă a ficţiunii, miraculosului. Temele abordate de prozator sunt unele stranii, povestirile fiind populate cu personaje ciudate, ieşite din comun, cu un comportament miraculos, puţine elemente fiind aparţinătoare literaturii realiste, de obiectivare. Unul din personaje are însuşirea de a zbura în rând cu cocorii, altul se metamorfozează într-o statuie, altul trăieşte cu impresia că are în casă un crocodil care-l şi mănâncă, unul e mare prieten cu un câine, altul cu un peşte etc,
Multe din prozele lui George Puşcariu conţin puternice accente autobiografice. Ca erou al povestirilor sale, el se mişcă într-o galerie de personaje, majoritatea lor fiind reale, ce trăiesc pe traiectoria Mediaş-Dumbrăveni-Braşov-Bucureşti. Găsim astfel în cele mai multe din povestiri elemente legate de soţia şi fiicele sale, prieteni, apropiaţi şi colegi de serviciu. Soţiei sale, de altfel,îi şi dedică cele două cărţi publicate. Părăsirea unora dintre aceste coordonate geografice îi produc scriitorului un mare regret, o profundă nostalgie. Plecarea din oraşul de pe Târnava Mare în localitatea de baştină, municipiul Braşov, se face cu mare greutate. Iată ce scrie povestitorul în „De-a triunghiul Bermudelor” : „Aveam mulţi prieteni, iar garsoniera din apropiere a Turnului înclinat, pe care o păstrez şi astăzi, devenise o cafenea a boemei ce ne dădea uneori senzaţia că eram în Montmartre. Veneau acolo pictori care îşi înmuiau pensulele în vopselele lui Caravaggio, poeţi visători, profesori şi mulţi alţii de care m-am despărţit greu” (pag.6). Vorbind în această povestire despre pictori trebuie să amintim că George Puşcariu i-a purtat o admiraţie cu totul şi cu totul deosebită pictorului medieşean Alexandru Vlasin pe tot parcursul vieţii. El a fost unul din principalii organizatori ai uneia din primele expoziţii de pictură, ce a fost o manifestare de mare ţinută, deschise pe simezele braşovene. Această epoziţie s-a bucurat de un ecou din cale afară de reuşit. Unul din materialele publicate, compus din texte şi reproduceri de pe tablourile artistului i-a aparţinut lui George Puşcariu.

Aş mai menţiona un lucru legat de faptul că respectul şi admiraţia ce i-o purta pictorului amintit n-a pălit nicio clipă. De precizat că ambele cărţi publicate au în cuprinsul, precum şi pe copertele lor reproduceri de pe lucrări de pictură sau de grafică ale pictorului Al. Vlasin, iar coperta a IV-a a volumului de debut o fotografie a celor doi protagonişti : scriitorul Puşcariu şi pictorul Vlasin. Fără îndoială este o emblematică pentru ceea ce a avut Mediaşul în perioada sfârşitului de secol XX în materie de creaţie literară şi creaţie plastică.

Din păcate în una din proze, prozatorul Puşcariu pune în gura unui personaj o afirmaţie cu totul şi cu totul eronată, ce nu corespunde adevărului. E vorba de două versuri extrase din poezia „Munţii noştri”, al căror autor este Octavian Goga şi nu Mihai Eminescu. Redăm citatul respectiv: „ Vorba marelui Mihai Eminescu : Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă în poartă.” (“De-a Beatrice şi infernul”, pag. 35). E inutil a mai afirma că cele două stihuri au fost atât de auzite încât au devenit o maximă, un aforism, exprimând prin metafora „aur poartă” bogăţiile ţării noastre, dar noi, oamenii trebuie să cerşim.

În anul 2ooo George Puşcariu se întoarce la armele sale de început, respectiv revine la versuri, şi publică volumul de poeme, având titlul „ Arlechin de şapte zile”. Inspirându-se din „Cartea Facerii”prin care Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile, poetul şi-a structurat placheta de versuri pe şapte grupaje, având titlurile zilelor naşterii universului şi lumii: „Ziua întâia”, „Ziua a doua”, “Ziua a treia” ş.a. Şi această a doua carte a scriitorului a fost însoţită de reproduceri color ale pictorului Alexandru Vlasin, plastician mult admirat,   cum am mai menţionat mai sus.
De remarcat faptul că placheta de versuri este însoţită de unele scurte comentarii semnate de poeţii Mihai Arsene, autorul prefeţei cărţii, Ioan Aurel Brumaru, autorul postfeţei şi de academician Alexandru Surdu. Cei trei scot în relief  valoarea poemelor încărcate de lirism şi inefabil.

Scriitorul avea în plan apariţia a încă două cărţi, două romane care aveau să se numească „Mormântul de corali” şi „Două zile frontierist”, dar o boală necruţătoare i-a frânt aripile brusc, în data de 19 februarie 2013, stopând în felul acesta drumul acestui scriitor care se desfăşura într-o continuă ascensiune.
Voi încheia acest medalion literar închinat prietenului meu George Puşcariu cu cu o dedicaţie făcută autorului acestui demers biobibliografic cu ocazia lansării volumului „De-a triunghiul Bermudelor” la Librăria I.L.Caragiale cu şase ani în urmă: „Prietenului meu Buşoiu şi familiei sale, spre amintirea unor vremuri minunate, aceste povestiri, cu cele mai sincere sentimente şi cu drag de la George Puşcariu, Mediaş, 25.V.l998 (La Cafeneaua D-nei Mititelu).

Acesta a fost George Puşcariu ca om, ca prieten, ca scriitor, un scriitor polivalent care, cu talent şi cu strădanie perpetuă, a avut frumoase realizări pe tărâmul creaţiei literare.

Prof. Gheorghe Buşoiu

Din volumul în pregătire” Oameni cunoscuţi de mine”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: