TEATRUL POPULAR DIN MEDIAŞ, ÎN HAINE DE SĂRBĂTOARE

1 035 1 038

Cu o jumătate de secol în urmă, mai precis la data de 17 ianuarie l964, printr-o dispoziţie a Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă a luat naştere Teatrul Popular din Mediaş. Se legiferează astfel viaţa teatrală a burgului de pe râul Târnava Mare, lansată pe o nouă treaptă de organizare. Trebuie precizat din capul locului că germenii acestei forme de exprimare artistică au existat în această localitate cu foarte mult timp înainte de data la care ne-am referit la începutul acestui material.

Aflăm, bunăoară, dintr-o lucrare a profesorului Ilie Nemeş, câteva date extrem de interesante, date ce constituie veritabile jaloane, adevăraţi stâlpi de temelie pentru activitatea teatrală ce avea să urmeze în deceniile viitoare. Cea mai veche menţiune documentară despre primele manifestări teatrale datează din 1624, când elevii unei şcoli din Mediaş erau obligaţi să prezinte, conform regulamentului şcolar, două „ reprezentaţii anual, aliniindu-se şi altor instituţii transilvane“.Interesant de ştiut e şi faptul că piesele erau prezentate publicului la cererea acestuia în „limbile română, germană şi maghiară”.
Dar nu numai atât. Rezultate pozitive au fost obţinute şi pe linia infrastructurii: în anul 1852 începe construcţia sălii destinată activităţii teatrale, aflată şi azi, după mai multe modificări şi renovări, la dispoziţia publicului iubitor de o asemenea formă de cultură .Având în vedere că noul aşezământ era ridicat într-o localitate dintr-o zonă viticolă cu adânci rădăcini în istorie, edilii i-au dat numele de „SALA STRUGURE” sau „SALA TRAUBE” (în limba germană). Această denumire a dăinuit peste vreme, utilizându-se şi în zilele noastre de către localnici. O altă dată de referinţă o avem de la începutul secolului trecut „anul 1912 reprezintă anul înfiinţării unei echipe de teatru în limba română sub conducerea învăţătorului Ioan Secetă” (Ilie Nemeş).

Atât în perioada interbelică, cât şi după al doilea război mondial, mişcarea teatrală cunoaşte o învigorare, aceasta fiind determinată şi de cererile şi gusturile localnicilor tot mai însetaţi de actul artistic.

În această perioadă premergătoare înfiinţării Teatrului Popular se joacă multe piese din repertoriul naţional şi universal, între care amintim: „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „ Petiţiune”, „Articolul 214”, toate aparţinând geniului literaturii dramatice româneşti, Ion Luca Caragiale, „Steaua fără nume” şi „Jocul de-a vacanţa” ambele semnate de Mihail Sebiastian, „Revizorul” de Gogol , ”Unchiul Vanea ” de A.P.Cehov şi multe altele.
O dată cu actul normativ emis de forumul superior al culturii, activitatea teatrală a intrat pe un nou făgaş, încadrându-se în nişte tipare foarte bine conturate. Teatrul Popular, ca instituţie culturală bine definită, deşi cu un statut de amatorism, a căpătat noi şi noi valenţe cu mult apropiate de teatrul profesionist. Activitatea scenică a luat o turnură exuberantă şi efervescentă cu totul ieşită din comun. Dovedind inteligenţă şi tact, precum şi o matură putere de convingere în relaţiile cu organele de partid si de stat locale „inimosul şi marele îndrăgostit de teatru, profesorul Ilie Nemeş, directorul Casei de Cultură a municipiului Mediaş” (vezi Tribuna Sibiului din 4 martie, 1982), a reuşit să doteze formaţia teatrală şi cu un autobuz cu care a izbutit efectuarea a zeci şi chiar sute de turnee în scopul organizării unor spectacole de ţinută. Aceste turnee despre care facem vorbire au fost făcute atât în ţară, cât şi în străinătate la diferite festivaluri unde artiştii medieşeni s-au bucurat de binemeritate premii.

Trebuie precizat că nivelul înalt de calitate la care s-a ajuns a fost determinat atât de selecţia actorilor, care a fost una extrem de riguroasă, a participării unor oameni dedicaţi cu trup şi suflet scenei, cum au fost Silvia Ponciu, dr. Nicolae Leţia, Denis Mărgineanu, Gheorghe Voju şi foarte mulţi alţii, dar şi contribuţiei extrem de valoroase şi elevate venite din partea unor regizori şi actori profesionişti cu care Teatrul medieşean a avut contacte permanente. Amintim în acest context în primul rând pe regizorul de teatru Constantin Dinischiotu şi pe arhicunoscutul actor Constantin Codrescu, care, din uriaşa lui pasiune pentru scenă a şi jucat în unele piese, alături de artiştii amatori.
Este lucru binecunoscut că, în regimul comunist, orice manifestare culturala trebuia văzută, vizionată, înainte de a se derula în faţa publicului. Se făcea acest lucru de către oameni desemnaţi de partid pentru această corvoadă şi, evident, persoane care aveau habar de fenomenul artistic. Erau supranumiţi de către lucrătorii din sectorul culturii şi artei „culturnici”. Se recurgea la asemenea filtre pentru a se evita existenţa unor lucruri neconforme cu politica şi ideologia partidului comunist, precum şi cu a unor „Şopârle”, după cum erau denumite de către unii protagonişti ai diferitelor spectacole, expresiile ironice sau aluzive, având o anume adresă Nu de puţine ori au fost actori care, pe parcursul derulării textelor dramatice strecurau fine şi subtile replici cu adresabilitate directă sau cu mai multe înţelesuri. Este meritul diriguitorilor Teatrului Popular care au reuşit să pună în scenă piese mari, piese semnate de unii din cei mai reprezentativi autori din literatura românească şi universală din toate timpurile. Iată câteva titluri de texte ce au format repertoriul Teatrului Popular medieşean: amintitele piese caragialeşti, apoi „Hangiţa” şi „Bădăranii” ambele de Carlo Goldoni, „Danton” şi ”Act veneţian” ambele aparţinând lui Camil Petrescu, „Doamna Spiriduş” de Calderon de La Barca, „Doamna ministru”de Branislav Nuşici, „Doctor fără voie” şi „ Burghezul gentilom” ambele de Moliere şi multe altele. Sigur, spaţiul ar fi cu totul insuficient pentru a face o listă exaustivă a tuturor spectacolelor jucate de generaţii şi generaţii de actori care au activat în această formaţie de teatru ce şi-a câştigat un bun renume pe parcursul celor 5o de ani.
Ar mai fi de adăugat un fapt nu lipsit deloc de importanţă: Teatrul Popular din Mediaş, spre deosebire de alte instituţii similare din ţară, a avut şi secţii în limbile germană şi maghiară, care şi ele au avut în repertoriile lor de asemenea piese de mare valoare artistică, piese jucate pe scene ale unor teatre din România, cât şi din alte ţări.
Acum, în acest an aniversar, când clepsidra timpului măsoară cincizeci de ani de la înfiinţare, perioadă în care bătaia gongului a răsunat în atâtea şi atâtea săli, chemând actorii la rampă, ne facem o datorie de onoare în a ura noii generaţii de actori ai Teatrului medieşean să ducă mai departe trena purtată cu cinste, discreţie şi faimă, timp de o jumătate de secol de predecesorii lor.

Prof. Gheorghe Buşoiu

1 026 1 015

Fotografiile sunt preluate din Programul activităţii Teatrului Popular 1964 – 1974 al Casei de Cultură a municipiului Mediaş.

Despre actorul Nicolae Leţea, medic neurolog, vezi : https://andreeabooks.wordpress.com/2014/04/08/aniversare-nicolae-letea-medic-neurolog-actor-renumit-la-teatrul-popular-medias/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s