Leave a comment

Pilula săptămânală : Ieri – instituții onorabile, azi – pușcării

vanjuletComuna Vânjuleț, județul Meheninți

Departe de mine gândul să scriu un material despre cele două instituții aflate în discuție, dacă, prin forța împrejurărilor, nu aș fi avut tangență cu ele, dacă avatarurile existenței nu m-ar fi pus în situația de a fi trăit, în diferite perioade de timp, în cele două unități. Nici dacă doar cu una dintre ele aș avut contacte, n-aș fi crezut că este necesar să abordez această temă, considerând că e vorba, poate, de un caz izolat ce nu merită o oarecare atenție. Dar să le luăm pe rând :

În toamna anului 1958, după absolvirea Institutului Pedagogic de Învățători de la Craiova am fost repartizat ca învățător în satul Susag, din Raionul Ineu, Județul Crișana. După doar trei luni de lucru la catedră, am primit ordin de încorporare. Imediat am plecat acasă, în satul natal, din insorita Oltenie și după pregătirile și formalitățile de rigoare, iată-mă în calitate de soldat în termen la Unitatea Militară din comuna Alexeni , lângă orașul Urziceni, din actualul județ Ialomița. Era aceasta o unitate de aviație, având un aeroport construit în întinsa câmpie a Bărăganului de pe care decolau și aterizau, destul de des, zeci de avioane de reacție. Trebuie spus că infrastructura unei asemenea baze militare este extrem de complexă și diversă. În grosso modo, e vorba practic de un mic oraș așezat în largul și nesfârșitul cuprins al Bărăganului. De-a stânga și de-a dreapta unei străzi asfaltate se întindeau mai multe clădiri cu destinații din cele mai variate precum : blocul companiei pază, blocul alimentar, blocurile-dormitor ale militarilor în termen, blocul cantină, clădirea clubului garnizoanei și multa alte anexe. La aproximativ un kilometru și jumătate, șoseaua se bifurca, o ramificație ducând spre hangarele unde erau adăpostite aparatele de zbor, aici aflându-se, evident, și pista de decolare și de aterizare, cealaltă ramificație era direcționată spre blocurile ofițerilor. Aici locuiau piloții, inginerii, tehnicienii și mecanicii de avioane cu familiile lor. Ofițerii aveau și un club al lor, unde chermezele organizate erau destul de dese.

Viața cazonă pulsa din plin în acest colț de țară, astfel că nici o scamă de gând nu te-ar fi făcut să crezi că aceste lucruri , ce păreau atât de solide și de statornice, vor avea o dată și o dată, un sfârșit. Şi totuși, meandrele schimbărilor cu timpul sunt inevitabile și imprevizibile. După o vreme unitatea militară a fost transformată într-o unitate de elicoptere iar, după mai mulți ani, s-a metamorfozat și „această modificare”.

Am aflat despre schimbările suferite în acest loc după o fugară vizită făcută în una dintre trecerile mele prin această localitate. Am traversat acest sat ani și ani, în timpul verilor spre litoral, dar nu m-am abătut la fosta cazarmă până-ntr-o zi. Era prin 2006 sau 2007 când, ajungând cu mașina cu care tractam și rulota în dreptul uliței pe care se mergea spre unitate, i-am spus soției că vreau să ne deplasăm până la locul în care am fost „cătană” timp de doi ani și trei luni, până la lăsarea la vatră.

Nu mai știam absolut nimic despre ce s-a întâmplat pe aici și cu vădită emoție l-am interpelat pe omul de la poarta intrării ce se mai află în această fostă unitate. Ce să vezi ? Stupoare. Portarul mi-a spus că aici este de câțiva ani o închisoare. N-am mai putut să zis nimic, am întors mașina, am ajuns la șosea și am tăiat-o spre mare, urmăriţi de soarele torid al verii.

Într-un mod asemănător am aflat de al doilea caz : spitalul din comuna Vânjuleţ, județul Mehedinți, a fost a doua instituție cu care în mod cu totul întâmplător am intrat în contact.

Era în vara anului 1962. Mă pregăteram pentru examenul de admitere la Facultatea de filologie din Cluj. La un moment dat sănătatea mi-a jucat feste și, ducându-mă la această unitate spitalicească, medicii m-au oprit pentru efectuarea unor analize medicale, stabilirea unui diagnostic și, eventual, tratamentul cuvenit.

După circa o lună am părăsit acest spital, am plecat la Cluj, am dat examen de admitere, am reușit și am urmat drumul studențesc obișnuit. Absolvind facultatea, m-am stabilit prin căsătorie în municipiul de pe Tîrnava Mare. De aici, în timpul concediilor, mai ales în vacanțele de vară, mergeam în satul meu natal și, pe traseul obișnuit, traversam satul în care, cu ani în urmă îmi căutasem sănătatea. Având o deschidere destul de mare la șoseaua pe care treceam, împreună cu familia, prin gardul de sârmă se vedea mișcare, forfotă, un neîntrerupt du-te-vino. Asta până-ntr-o bună zi când, deplasându-ne spre destinația noastră estivală, ni s-a părut cam pustie curtea clădirii fostului spital comunal, precum și smocuri de iarbă și bălării pe ici pe colo. Am oprit, m-am dat jos din mașină și am întrebat un sătean care trecea prin preajmă. Acesta mi-a spus că nu mai e de câțiva ani spitalul care, de ceva timp, s-a transformat în pușcărie.

Acestea au fost faptele, acestea au fost perioadele mele de viață petrecute în cele două instituții, având un final total neașteptat și destul de dureros.

Citind rândurile de mai sus, nu poți să nu te duci cu gândul la scopul și logica acestor metamorfoze. Omul de rând nu poate ști de ce a fost necesară schimbările celor două unități, dar o bănuială plutește în mintea fiecăruia. Probabil că românii, veniți după mai mult de jumătate de veac de umilințe și sărăcie, au vrut să-și încropească, cât de cât un rost, să-și contureze un profil de individ stăpân pe un avut material, măcar la nivelul celui dinaintea instaurării comuniste, au alunecat și pe panta însușirii unor bunuri ce nu le aparținea. Pușcăriile existente în ultima perioadă au devenit în felul acesta neîncăpătoare, ivindu-se necesitatea măririi spațiilor coercitive.

Fără discuție parcurgând materialul de față, mai că-ți vine să te gândești că nu se poate să nu existe un sâmbure de adevăr în zicala : „ În România se fură ca-n codru”

Prof. Gheorghe Bușoiu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: