Istorii locale : Piaţa Mare – Grosser Marktplatz (actuala P-ţa Regele Ferdinand I). Un loc identitar al Mediaşului

Hala centru 1    BILD5  1931

În contextul unor discuţii de actualitate asupra subiectului, ne-am decis să realizăm o scurtă şi concisă prezentare a istoriei respectivului loc. Nu dorim de fel să intrăm într-o polemică legată de acest aspect, nici pro- şi nici contra, ci adoptăm mai degrabă modelul caragialian, extrem de elocvent, care spune că: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!” – I. L. Caragiale „O scrisoare pierdută” .

Piaţa a reprezentat întotdeauna principală arteră a aşezării, amplasată în zona de sud a Castelului, fiind locul în care se desfăşura şi târgul anual menţionat încă din anul 1503, la 13 iulie, sub denumirea de Medwischer Margareti.

Majoritatea construcţiilor civile ridicate iniţial în piaţa centrală a oraşului aveau o vechime considerabilă, cu puternice influenţe ale Renaşterii transilvănene şi ulterior ale barocului, însă la numeroase edificii se regăsesc diverse elemente arhitecturale specifice stilului gotic. Astfel, aceste elemente, precum ancadramentele sau diferite însemne heraldice, relevă o vechime mai mare a respectivelor construcţii.

Datorită influenţelor specifice anumitor perioade sau evenimente, foarte multe edificii au suferit modificări importante de-a lungul timpului, îndeosebi în urma diferitelor distrugeri cauzate de incendii sau asedii. În aceste condiţii, au fost refăcute sau reconstruite parţial, pe parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, fiind înregistrate transformări majore la nivelul arhitecturii în conformitate cu epoca respectivă, specifice inclusiv stilului neoclasic-Empire sau Jugendstil.

Un alt element important era străbaterea pieţei oraşului de către albia pârâului Moşna. Acesta pătrundea în interiorul cetăţii medievale în dreptul Turnului Fierarilor, coborând pe traseul străzii Schmiedgasse (actuala I. G. Duca) unde activa roata unei mori de apă, pătrundea apoi în Piaţa Mare de unde se bifurca pe două canale, traversând ulterior, în drumul său către vărsarea în râul Târnava Mare, străzile Kothgasse (actuala St. L. Roth) şi Gräfengasse (actuala P. Sandor). Acest fapt s-a păstrat, cu mici modificări, până în prima decadă a secolului trecut (1908), când se va lua hotărârea de amenajare a canalizării şi asanarea părâului Moşnei.

Tot în zona Pieţei Mari, surprinsă pe vechile planuri sau chiar în imagini de epocă, apare o impozantă clădire utilizată în scopuri comerciale. Hala de comerţ sau casa negoţului (cum a fost denumită de către G. M. Visconti pe planurile sale din anul 1705) a fost construită cel mai probabil pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în jurul anului 1660, ca punct de desfacere al produselor breslaşilor medieşeni, fiind demolată abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

O imagine elocventă asupra Pieţei Mari a oraşului este oferită şi de afirmaţiile cronicarului turc Evila Celebi. Prezent la Mediaş în anul 1661 acesta menţiona că: „… în mijlocul oraşului se află un maidan larg. Acolo se află stâlpii de execuţie şi o spânzurătoare […]. În târg şi în bazarul oraşului, lumea făcea vânzări şi cumpărări. […]. Are o piaţă aşa de ordonată, că nu se poate descrie. Şi aici, negoţul îl fac fetele şi femeile. Se găsesc mărfuri preţioase din toate ţările, […] de aceea, toţi locuitorii de aici sunt negustori şi oameni de afaceri foarte bogaţi.”

Sistematizarea pieţei, în forma pe care o cunoaştem la ora actuală, are loc în deceniul cinci al secolului trecut, în momentul în care sunt trasate aleile pietonale şi sunt plantaţi majoritatea arborilor „decorativi”. În perioada interbelică, însă, piaţa încă mai păstra aspectul său vechi, fiind amplasată în centrul ei bustul ilustrului paşoptist Ioan Axente Sever.

În ansamblul său, Piaţa Mare a reprezentat dintotdeuna un loc de desfăşurare a evenimentelor publice de orice natură, de la pedepse şi execuţii, activităţi comerciale şi târguri, până la diverse festivităţi şi sărbători locale, fiind un veritabil loc identitar al întregii comunităţi medieşene.

media     new folder 023    720_001

Viorel ŞTEFU, muzeograf

Bibliografie:

Alexandru Avram – „Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Mediaş. Centrul Istoric”, Sibiu, 2006.

Alexandru Avram, Lucian Giura – „Mediaş”, Bucureşti, 1985.

Eugenia Greceanu – „Monumente medievale din Mediaş”, Bucureşti, 1968.

Hansotto Drotloff, Günter E. Schuster – „Mediasch. Ein historischer Streifzug durch die siebenbürgisch-sächsische Stadt an der Kokel”, Sibiu, 2009.

Ştefan Ionescu – „Mediaş. Monumente medievale”, Sibiu, f.a.

*** Călători străini despre ţările române, vol. I-IV, Bucureşti, 1970-1973.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s