Pilula săptămânală : Şi eu am fost la Hobiţa

La  Aniversară

IMG_9583

Într-una din zilele trecute, vorbind în familie despre excelenta  inițiativă a unui grup de  artiști plastici medieșeni de a-l aniversa pe genialul sculptor român Constantin Brâncuși cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naștere, le-am spus alor mei că m-aș înscrie și eu cu o comunicare despre această inedită personalitate. Bloggerița Andreea, fiind de față, mi-a adresat următoarea propunere:
Tată, foarte frumos că te-ai gândit la treaba asta, dar  m-aș bucura enorm dacă ai vrea să-mi dai și mie un material pe care să ți-l public pe blogul meu, mai  ales că tu și cu mama ați vizionat atât lucrările brâncușiene de la Târgu-Jiu, dar și satul natal al artistului și nu o dată. Uite ai putea să scrii un articol pe care să ți-l intitulezi „Și eu am fost la Hobița” sau, mă rog, cum crezi tu că e mai bine. Evident, fiica mea folosea o parafrază a renumitului dicton antic„ Et in Arcadia ego”, deci„ Si eu am fost în Arcadia”, această localitate simbolizând un loc feeric, un loc liniștit și pașnic, un fel de „ raiul pe pământ”.   Ca o străfulgerare pe timp de furtună, mi-a căzut fisa gândului, mi-am dat seama că, fără să vrea, probabil, Andreea mi-a dat titlul articolului pe care aș putea să-l scriu și, fără să stau prea mult timp pe gânduri i-am replicat:

– Bravo, fato ! Mi-ai servit pe tavă titlul materialului și îți promit că mă voi conforma propunerii tale. Imediat, pur și simplu, fără voia mea, mi-a  zburat gândul spre acele meleaguri gorjene unde a venit pe lume și a creat opere impresionante Constantin Brâncuși

Față de ce am văzut și am admirat de atâtea ori, orice om, român sau străin, cu un cât de cât grad de cultură și care a auzit de marele artist, traversând dintr-o parte în alta municipiul de pe malul Jiului,nu poate să nu se abată prin parcurile acestei reședințe de județ, cu scopul vădit de a viziona ansamblul sculptural al maestrului.
Subsemnatul, deși știam, în mare măsură, mai multe lucruri despre inegalabilul sculptor, nu cunoșteam în detaliu începuturile formării, evoluția și ascensiunea formidabilă a lui Constantin Brâncuși în sfera creației românești și universale. Soția mea a fost aceea care m-a făcut să înțeleg un peisaj, o pictură, o sculptură, o compoziție arhitecturală deosebită. Absolventă a secției de istoria artei din cadrul Facultății de Istorie din Cluj Napoca din anul 1967, avându-l ca mentor în timpul studiilor pe vestitul profesor Virgil Vătășianu, soția mea m-a ajutat să cunosc esența și stilizarea extremă la care a ajuns artistul oltean

Ceea ce se poate afirma din capul locului e faptul că în afara lucrărilor, care fac cinste unor mari muzee din România și din alte țări ale lumii, operele de sub cerul liber din orașul gorjean se încadrează perfect în arhitectura armonioasă a profilului urbanistic local. Dintre toate operele expuse în diferite locații, cu siguranță „Coloana fără sfârșit”, amplasată în parcul din estul localității, „Masa tăcerii” și „Poarta sărutului”, acestea două din urmă aflate într-o simbioză perfectă cu vegetația parcului, existent pe malul râului ce taie orașul în două, se numără printre cale mai cunoscute și mai admirate opere semnate de artistul născut în Hobița Gorjului.

În zecile de ani ce au urmat, în drumul nostru de la Mediaș, locul nostru de domiciliu spre Dănceu, un sat pierdut în Câmpia Dunării în care autorul acestor rânduri a văzut lumina zilei și călătoria inversă, de fiecare dată am făcut aici popas spre a privi cu încântare și a fotografia celebrele lucrări ale maestrului.                                                                                                                                                                       Din dorința expresă de a vedea și cunoaște și alte obiective am vizitat de fiecare dată mănăstirile oltenești: Cozia, Turnu Roșu,  Stănișoara (  așezată în Munții Coziei), Horezu, găsind în aceste lăcașe de cult întotdeauna clipe de meditație, de relaxare, de rugăciune și de descărcare de stresul de fiecare zi. Cu circa nouă sau zece ani în urmă, am luat decizia de a facem o descindere și la Casa memorială din satul natal al lui Brâncuși, dar și la  Mănăstrea Tismana, această capodoperă a vieții monahale românești.

Ajungerea la cele două puncte de reper planifcate a fost foarte simplă;după trecerea podului care leagă cele două maluri ale Jiului, la a doua intersecție de străzi am cotit-o la dreapta. Străbătând satele Arcani și Peștișani și șerpuind printre câmpii, dealuri, păduri, având în fața ochilor o priveliște de vis: strălucirea munților în bătaia razelor solare „ într-o sălbatică splendoare”, după cum atât de plastic se exprimă poetul George Coșbuc, în poezia „ Vara”. In paranteză fie spus „poetul țărănimii”, după cum era supranumit autorul de la Hordou,  a găsit un binemeritat refugiu la Mănăstirea Tismana, unde a făcut traducerea operei „ Divina Comedie” a renascentistului Dante Alighieri.

Prof. Buşoiu Gheorghe

Articolul integral îl găsiţi aici :

http://www.tribuna.ro/stiri/cultura/la-aniversara-si-eu-am-fost-la-hobita-114331.html

 

 

 

 

Prof. Gheorghe Bușoiu

Alte articole prof. Gheorghe Buşoiu găsiţi aici  https://andreeabooks.wordpress.com/scriitori-medieseni-2/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s