Poveşti cu ştaif : De la bâlciul deşertăciunilor la refugiul modestiei (II)

Noua lege a îmbrăcăminţii a avut grijă ca pentru fiecare din cele cinci clase sociale să prevadă o listă întreagă de interdicţii atât pentru bărbăţi, cât şi pentru femei. Un amănunt interesant este acela că, dacă pentru bărbaţi interdicţiile erau în număr de patru, cinci, până la cel mult nouă, cele pentru femei erau de optsprezece.

Legea nu se ocupă prea mult de accesoriile îmbrăcăminţii masculine. De pildă pălăriile. Celor din clasa cea mai de jos li se interzic pălăriile din import, cu boruri largi, din materiale scumpe şi tichiile din materiale de import.  Cetăţenii de rangul trei aveau voie să poarte orice fel de pălărie, cu excepţia celor din samur. Celor din clasa cea mai de jos li se interziceau straiele din materiale de import şi li se permiteau haine cu căptuşeala exclusiv din blană de miel. Domnii din clasa socială a doua şi a treia nu aveau voie să poarte pantofi cu toc, iar cei din clasa a treia nu puteau să-şi lege părul cu bentiţe din mătase, să poarte mănuşi glasate, veste şi pieptare din materiale de import şi cizme. Cu toată seriozitatea, Consiliul oraşului se ocupă în amănunt de enumerarea detaliată a nasturilor, şnururilor, cordoanelor şi a altor accesorii. Cetăţenii clasei a doua socială puteau purta doar şnururi din bumbac şi nasturi metalici sau îmbrăcaţi în mătase, nasturii din argint şi aur fiind interzişi chiar şi celor din clasa a cincea.

Lista accesoriilor interzise doamnelor din acea vreme, poate fi lesne citită ca un catalog de modă haut-couture al epocii roccoco, dar şi ca o mărturie a rafinamentului meşterilor locali.

Pentru a ne face o idee despre moda feminină din Mediaşul sfârşitului de secol XVIII, să aruncăm o privire asupra duminicii pascale din 1767.

În 19 aprilie 1767 era o dimineaţă rece, zăpada mieilor se aşternuse pe acoperişurile caselor, iar doamnele îmbrăcaseră pentru slujba de Paşti din nou straie groase şi blănuri. Frigul nu îi opreşte însă pe credincioşi să zăbovească puţin în curtea Castelului pentru a-şi ura unii altora „Sărbători fericite”. Printre primii care ies de la slujbă sunt trei femei din clasa socială inferioară. Poartă peste un jupon din postav autohton un halat negru din bumbac, un şorţ din pânză ardelenească obişnuită, în jurul gâtului un şal din pânză albă autohtonă de proastă calitate, iar pe cap un batic mare din Sighişoara, sau o bonetă galbenă. Paltoanele lor sunt din postav fabricat în Transilvania, căptuşit cu blană de capră, sau miel. În urma noii legi aprobată în luna februarie, s-au văzut nevoite să lase acasă panglicile multicolore, mărgelele roşii de coral, pantofii cu toc şi chiar şi mănuşile din import.

Celor trei femei li se alătură soţia tăbăcarului, Sara Drotleff, care era cu o clasă superioară primelor trei. Ca soţie de meşter, avea dreptul să poarte straie mai alese. În loc de palton şi-a îmbrăcat astăzi blana cu margini de blană de vulpe, iar pe cap probabil că poartă un batic dintr-o ţesătură grosolană de urticacee, sau o scufie albă din bumbac prinsă cu un ac din pietre false, sau din argint imitând perlele. Şi ea trebuie să renunţe, printre altele, la alte podoabe, la pantofi cu toc, mănuşi din import, corset şi şorţ din pânză fină de import.

Catharina Drotleff aparţine, ca soţia respectabilului şelar proaspăt ales în fruntea vecinătăţii străzii Kothgasse (azi str. St. L. Roth), clasei a treia socială. Din această poziţie i se permite să poarte o bonetă din mătase, iar la gât un şal din mătase adusă tocmai din Viena. Peste robă şi peste şorţul din bogasie poartă o scurtă de blană. Nici ea nu are dreptul la corset, pe care îl înlocuieşte cu un pieptar.

Mătăsurile, postavurile olandeze, blănurile multicolore, cele din samur, jder şi vulpe, împodobite cu margini aurite, sau argintate, sau cu dantelă şi crep de mătase, erau cu desăvârşire interzise celor din clasa a treia socială.

În schimb, doamna primar, Anna Maria von Heydendorff, în vârstă de 54 de ani, aparţinând clasei sociale superioare, s-a îmbrăcat de sărbătoare cu o blană scurtă, bogat împodobită, cu marginea din blană de vulpe. Sub ea poartă o robă strânsă cu un corset sau pieptar din mătase şi un şorţ dintr-o lână scumpă adusă din afara Împărăţiei. Prima doamnă mai poartă pantofi cu toc şi mănuşi fine din import. Totuşi, nici măcar ea, asemeni doamnelor din clasa a treia şi a patra, nu avea voie să poarte prea multe găteli pentru cap. Purtarea acelor de păr este lăsată la latitudinea doamnelor, în funcţie de clasa socială din care fac parte şi după averea pe care o deţin. Bijuteriile din aur, argint, pietre preţioase şi perle, gulerele din catifea şi pânză ţesută cu fir de aur şi argint erau permise doar în zilele de sărbătoare, regula aceasta aplicându-se până şi soţiei primarului. De asemenea, erau interzise cu desăvârşire jupoanele din mătase şi, comic sau nu pentru noi astăzi, toate doamnele din toate clasele sociale trebuiau să se supună câte unui control strict al poliţiei şi să-şi arate jupoanele.

Despre regulamentul privind organizarea de nunţi şi despre pedepsele aplicate contravenienţilor, vom afla în partea a treia şi ultima a poveştii noastre.

 Dr. Hansotto Drotloff

Traducere din limba germană : Monica Veress-Váczi

Bibliografie :

1. Andreas Gräser: Umrisse zur Geschichte der Stadt Mediasch, Hermannstadt, 1862
2. Dr. Otto Folbert: Männer aus der Familie Heydendorff, MSS, Mediasch, 1936
3. Julius Groß: Zur Geschichte der Heydendorff´schen Familie, in: Archiv des Vereins fürSiebenbürgische Landeskunde, Neue Folge, Bd. 24 Heft 2, S. 286
4. Friedrich Teutsch: Geschichte der Siebenbürger Sachsen für das sächsische Volk,
Hermannstadt, 1907, II. Band, S 225
5. Dr. Peter Weber, private Mitteilung
6. Eugenia Greceanu: Die mittelalterlichen Baudenkmäler der Stadt Mediasch, Bukarest
1971, S. 24
7. Dr. Victor Werner: Mediasch in der Fürstenzeit, in: Festgabe für die Siebenbürgischen Vereine, Mediasch 1912
8. Gustav Servatius: Wohnen und Leben in Altmediasch, in: Mediasch, die siebenbürgisch-sächsische Stadt an der Kokel, Thaur b. Innsbruck, 1992, S. 103
9. Carl Göllner: Siebenbürgische Städte im Mittelalter, Bukarest, 1971
10. Volkskalender für 1797, zitiert nach G. Servatius, a.a.O., S 105

Alte articole semnate dr. Hansotto Drotloff, găsiţi aici:
https://andreeabooks.wordpress.com/istorie/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s