Turnul Tăbăcarilor, micul turn care a scris istoria industriei oraşului (I)

poza13

Permiteţi-mi să mă prezint, sunt Turnul Tăbăcarilor. N-aţi auzit de mine niciodată? Nu mă mir, dat fiind că m-au uitat cu toţii. Cine nu-i cunoaşte însă pe fraţii mei mai înalţi şi mai vârstnici, Turnul Steingässer şi Turnul Forkesch, cei care şi astăzi se ridică falnici în Zidul Cetăţii care odată împrejmuia mândra „perlă” a Târnavei, Mediaş? Cine nu se gândeşte măcar o clipă la vremuri trecute, atunci când intră în oraş prin Turnul Forkesch, îndreptându-se spre Piaţa Mare, sau când îl părăseşte prin poarta Turnului Pietrarilor (Steingässer), mergând spre Bazna? Vremuri în care cetăţenii burgului de altădată erau nevoiţi să se apere în interiorul cetăţii de invaziile hoardelor de mongoli, pecenegi, turci, sau de atacurile vreunui suveran rebel.

Cine nu cunoaşte Turnul Fierarilor (Schmiedgässer), vrednicul apărător, pe sub care curgea în cetate pârâul Moşna, care, cu cele două braţe ale sale, învârtea roata morii din josul Uliţei Fierarilor, azi strada I. G. Duca şi aproviziona canalul Castelului cu apă. Curgând prin Uliţa Noroioasă, pârâul aproviziona apoi vechiul iaz şi pe tăbăcari cu apa necesară meseriei lor, purtând afară din oraş deşeurile rezultate, vărsându-se în râul Târnava. Cele trei turnuri mai stau şi astăzi în picioare, în ciuda vicisitudinilor, rămăşiţe ale unei cândva mândre familii de turnuri mari şi mici şi bastioane. Rămăşiţe ale unei familii solide, ai căror membri erau legaţi de Zidul de apărare, hotărâţi să nu lase nici un vrăjmaş să le străpungă trainica legătură.

Turnuri, ziduri şi bastioane înconjurând ca într-un inel cetatea, protejându-i pe locuitorii acestora, care astfel puteau trudi în timpul zilei şi se puteau odihni liniştiţi în timpul nopţii, după ce paznicul închidea poarta şi preda cheia primarului oraşului. Poate că unii dintre voi l-a văzut în vreo fotografie îngălbenită de vreme pe fratele meu mijlociu, Turnul Zekesch, cel care a fost dintotdeauna cu nasul pe sus şi care nici nu se mai uita la noi de mândru ce era, mai ales de când Împăratul Iosif al II-lea şi-a făcut intrarea în cetate pe acolo. Au trecut mai bine de o sută de ani de când a fost demolat, dar lumea încă îşi mai aminteşte de el, de crenelurile sale. Dar de mine cine mai vorbeşte? De mine, Turnul Tăbăcarilor, mezinul familiei. Imaginea mea s-a stins din memoria urmaşilor. Nici o fotografie, nici o piatră, nici o placă memorială nu aminteşte că aş fi existat şi, braţ la braţ cu fraţii mei, am ocrotit şi apărat cetatea şi pe locuitorii acesteia.

Aşa că am hotărât să vă povestesc câte ceva din trecutul meu, deşi, după părerea unor istorici, am avut o viaţă lipsită de importanţă. Desigur nu am fost martorul unor evenimente majore, aşa cum s-a întâmplat cu Turnul Forkesch, care în 1534 a asistat la decapitarea lui Ludovico (Aloisio) Gritti, pretendent al tronului Moldovei în vremea aceea. De asemenea nu am fost în pericol de a fi distrus de către curuţi, aşa cum era să se întâmple în anul 1705 cu Turnul Steingässer. Nu, cursul vieţii mele a fost mult mai liniştit şi de aceea, poate, am avut timp să mă gândesc la povestea familiei mele, aşa cum am aflat-o de la fraţii mei mai mari. Ei i-au mai văzut pe părinţii noştri, valurile de pământ, singurele care au apărat cetatea de hoardele năvălitoare din est, până târziu în secolul al XV-lea. Valurile de pământ, iazurile mari şi terenurile mlăştinoase din jurul lor, precum şi râul Târnava nu mai erau atunci de ajuns pentru a apăra cetatea.

Prin urmare decidenţii oraşului au hotărât că trebuie ridicat un zid de piatră, care să împrejmuiască dragul lor „Medwesch”. Acest lucru nu era deloc uşor pentru cei aproximativ 300 de gospodari, câţi avea Mediaşul pe atunci. Trebuia obţinut ajutorul regelui. Ce vremuri erau! Regele însuşi considera necesară construcţia unui zid de apărare, iar formularea din cronici „oraşul nostru”, arată importanţa de care se bucura oraşul în ochii regelui. Nu mai puţin de şase hrisoave ne-au rămas din perioada cuprinsă între 1446-1552, din care rezultă felul în care s-au implicat în construcţia fortificaţiilor regii Matia, Ladislau al II-lea, Ioan Zapolya şi Ferdinand al II-lea.

Cum au reuşit medieşenii în doar 30 de ani să ridice şi să inchidă inelul de apărare lung de 2500 de metri şi să construiască şi cele două turnuri, aproape gemene, înălţate până în 1510, urmat la scurt timp de construcţia Turnului Zekesch, e de mirare până astăzi. Să fi fost obligaţia localităţilor din jur de a aproviziona Mediaşul cu piatră şi materiale de construcţie, să fi fost ameninţarea cu alungarea din oraş pentru cei care se sustrăgeau participării la muncă, să fi fost mândria medieşenilor de a demonstra că nu sunt mai prejos decât locuitorii altor cetăţi din Transilvania, cert este că aceştia au reuşit să ducă la îndeplinire o sarcină extraordinară în epocă.

Numărul cetăţenilor era pe atunci de aproximativ 1500, care trăiau în 300 de case, deci fiecare cap de famile ar fi trebuit să apere 8 metri din zid. La ce s-o gândit ei oare? Cum urmau să realizeze asta? La început de secol XVI Mediaşul măsura ca întindere cam 38 de hectare, aproape cât Braşovul (42 hectare), dar care avea un număr considerabil mai mare de locuitori, respectiv 8000. Da, medieşenii! Au năzuit mereu la mai mult şi mai bine. Fără această ambiţie, fără permanenta concurenţă cu mult îndepărtata Viena, nu am fi avut niciodată o biserică atât de splendidă, cu un turn atât de mândru. De altfel zidul de apărare a fost terminat în 1534, exact la timp pentru a-l adăposti pe aventurierul Gritti de furia duşmanilor săi, care au reuşit totuşi printr-o breşă să pătrundă în cetate, să-l învingă pe veneţian şi să-l decapiteze sub ochii fratelui meu, Turnul Forkesch. Să fii martor la aşa o grozăvie! Ce nervi tari trebuie să fi avut!

Va urma!
Dr. Hansotto Drotloff

Traducere din limba germană : Monica Veress-Váczi

Bibliografie :

  1. Karl G. Römer: Ein Beitrag zur Entstehung der Stadt Mediasch, in: Volk und Kultur, 1973, Heft 5, S. 53
  2. Andreas Gräser: Umrisse zur Geschichte der Stadt Mediasch, Hermannstadt, bei Th. Steinhaussen 1862, S. 39
  3. Michael Conrad von Heydendorff, Selbstbiographie, mitgeteilt von Rudolf Theil (fortan: Selbstbiographie), Archiv des Vereins für Siebenbürgisch Landeskunde, Neue Folge (fortan: A NF) Band 16 (1880), S. 486
  4. Victor Werner: Rückblick auf die jüngste Vergangenheit der Stadt Mediasch, Mediasch 1964, Freiburg i. Br. 1984, S. 6 (fortan: Rückblick); Ing. Carl Römer, private Notiz
  5. J. C. Schuller: Ludwig Grittis Ende. Ein geschichtlicher Versuch (fortan: Gritti), in A NF Band 2 (1857), S. 197
  6. Eugenia Greceanu: Die mittelalterlichen Baudenkmäler der Stadt Mediasch, Editura Meridiane, Bukarest 1971, S. 51
  7. Michel Tanase: Piata orasului Medias: Un exemplu tipic de piata „evolutiva“, in: Historia urbana, Band: Jahr , S. 54
  8. Andreas Gräser: Über die Erbauungszeit der Mediascher Stadt – oder Ringmauern (fortan: Erbauungszeit), A NF Bd. 1 (1853), S. 197 – 200
  9. Paul Niedermeier: Siebenbürgische Städte (fortan: Städte), Kriterion Verlag Bukarest, 1979, S. 72
  10. J. Freiherr Bedeus von Scharberg: Mittheilungen über ein Medwischer Stadtbuch aus dem 16. und 17. Jahrhundert, in: A NF Band 3 (1858), S. 31
  11. H. J. Knall: 130 Jahre seit dem Anschluß Mediaschs an das Eisenbahnnetz, in: Mediasch – Blätter aus der Geschichte, Mediasch, 2002, S. 208
  12. Otto Folberth: Aus der Geschichte der Lederfabrik Samuel Karres & Sohn in Mediasch, in Hans Sachs, Taschen Kalender und Jahrbuch für Gewerbe, Industrie und Handel, Hermannstadt, 1931,
  13. Weg des Werkes – Samuel Karres d. Ä zum 60. Geburtstag (30. Dez. 1874 – 30. Dez. 1934) zusammengestellt von seinen dankbaren Mitarbeitern (fortan: Weg), Eintrag für den 13. Dezember 1892 [S. 4]

Alte articole semnate dr. Hansotto Drotloff, găsiţi aici:
https://andreeabooks.wordpress.com/istorie/

Advertisements

One Comment Add yours

  1. Sunt curios daca acest turn se numea de pe aceea vreme turnul Tabacarilor si nu cumva era folosita denumirea de Timar la fel cum era cea a breslelor din Transilvania pentru meseria de tabacar. Poate aveti mai multe informatii…
    Ce informatii stiu, referitor la ce ati intrebat : denumirea din secolele trecute era in limba germana Tuchmacher Thurn. Asa era folosit in documente si planuri. Cam atat ar fi ceea ce eu stiu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s