Aniversare dr. Viorel Ştefu, muzeograf, scriitor medieşean

 

Stefu cop

Muzeograful Viorel Ştefu, s-a născut în oraşul de pe Târnava Mare, Mediaş, la 25 august 1979. Deşi a petrecut întreaga copilărie, extrem de fericită de altfel,  alături de sași, în satul bunicilor, la Tobsdorf (Dupuș), anii de școală i-a urmat, încă de la început, la Mediaș, la Școala Generală Nr. 2, azi purtând numele cunoscutului poet George Popa, iar ulterior perioada liceului la Școala Națională de Gaz, fostul Liceu Petrol. Definitivarea formării profesionale a continuat în orașul Marii Uniri, unde a urmat între anii 1998-2002 cursurile Universității ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie și Filologie, cu specializare în Istorie și Arheologie, apoi cele de Master, la aceeași instituție de învățământ superior, obținând diploma în Arheologie, participând pe numeroase șantiere arheologice în perioada anilor 1999-2015.

Între anii 2011 – 2015 elaborează teza de doctorat tot la Universitatea din Alba Iulia, cu tema reprezentativă atât pentru comunitatea săsească din Mediaș, cât și pentru muzeu: ”Muzeul orașului Mediaș. Constituire și dezvoltare (secolul XIX – 1950)”, coordonator prof. univ. dr. Eva Mârza, o reputată specialistă în domeniul muzeologiei și al cercetării patrimoniului. Cu această ocazie a avut șansa să cunoască și să primească sprijinul unor oameni extraordinari, cum ar fi dr. Hansotto Drotloff, cel care i-a devenit, poate, primul și cel mai însemnat povățuitor în tot acest timp, şi Stphr. Gerhard Servatius-Depner, care cu multă bunăvoință l-a ajutat întotdeauna în orice chestiune legată de această lucrare, prin împrumutul și înlesnirea studiului din Arhiva bisericii, ceea ce a dus mai departe la o bună colaborare dintre Muzeu și Biserica Evanghelică din Mediaş.

După încetarea studiilor universitare şi post universitare, se întoarce acasă la Mediaș unde pentru o scurtă perioadă devine cadru didactic la Școala Generală Nr. 2, urmând ca din primăvara anului 2003 să ajungă muzeograf la Muzeul Municipal Mediaș, astfel încât cariera lui profesională s-a legat în mod nemijlocit de promovarea și valorificarea științifică și expozițională a patrimoniului cultural-istoric medieșean, atât pe plan local, național cât și internațional.

Până acum Viorel Ştefu a participat şi şi-a prezentat rezultatele cercetărilor ştiinţifice la numeroase sesiuni de comunicări ştiinţifice naţionale, fiind un neobosit căutător de izvoare istorice, pe care le-a publicat în peste 20 de studii, articole, rapoarte ştiinţifice în publicaţii şi reviste de prestigiu din ţară : Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, 6, 2000,  Cronica cercetărilor arheologice,  Patrimonium Apulense, II, Patrimonium Apulense, V-VI, Comunicări ştiinţifice, Mediaş, Terra Sebvs, 1, Sebeş, Crisia, XXXIX, Oradea,  medievistica.ro etc.

Dar, lucrarea de căpătâi a lui Viorel Ştefu este teza de doctorat, care s-a transformat ulterior în volumul Muzeul Alt Mediasch. Mărturii ale comunității săsești de la Mediaș, publicată în cursul anului 2017, volum editat cu sprijinul Primăriei Municipiului Mediaș, Asociației Locului Natal Mediaș din Germania și Parohia Evanghelică C.A. Mediaș.

“Despre proiectul dedicat Alt-Mediasch-ului ar fi o sumedenie de lucruri de spus, dar sper ca acest volum să lămurească multe dintre ele. În ceea ce privește strict întocmirea lucrării am încercat să urmăresc o serie de aspecte, în special ale comunității medieșene, care prin diverse căi au avut un aport la fondarea și dezvoltarea muzeului local. La o privire sumară poate părea un subiect simplu, însă după o analiză mai amănunţită putem observa o serie de factori esenţiali asupra cărora un astfel de demers trebuie să se oprească. Care au fost premisele apariţiei acestei noi instituţii? Cum s-a născut această idee? Care au fost scopurile urmărite? Cine au fost cei care au conştientizat necesitatea constituirii unei astfel de instituţii? Care au fost modalităţile de realizare? Ce fel de patrimoniu a fost colecţionat? Iată doar câteva întrebări care se pot ridica cu privire asupra acestei teme și la care au trebuit căutate răspunsuri.

Orice muzeu este un produs al conştiinţei sociale, o adevărată oglindă a comunității omeneşti în care se naşte, se dezvoltă şi pe care, invariabil, o reprezintă. El nu apare din neant, dintr-un gol spiritual și patrimonial. Muzeul este nemijlocit legat de cauzele şi resursele umane, economice şi politice, dar mai ales culturale, indiferent de perioada și teritoriul la care se raportează. Orice studiu asupra istoriei unui muzeu poate contribui la o mult mai bună înţelegere şi conştientizare a nivelului cultural atins de către o anumită societate. Prin urmare, în elaborarea tezei am încercat să suprind două mari probleme: una referitoare la viața culturală și societatea medieșeană, iar cealaltă referitoare strict la istoria veche a muzeului.

Investigaţiile asupra societăţii civile au vizat breslele şi vecinătăţile, organizaţii cu scopuri diferite, dar destul de asemănătoare din prisma structurii lor şi a modului de organizare. Aceste instituţii au avut un aport considerabil şi direct inclusiv în privinţa constituirii muzeului vechi de la Mediaş, datorită faptului că numeroase piese de natură istorică integrate în colecţiile acestui muzeu, au aparţinut breslelor şi vecinătăţilor, printre care putem enumera celebrele lăzi, semne și table, sigilii, documente și multe altele. O altă parte s-a referit la situaţia învăţământului de la Mediaş, ca factor important în în dezvoltarea societăţii şi propășirea omului prin cunoaștere. O altă direcţie importantă a studiului nostru a fost şi abordarea unor problematici referitoare la anumite personalităţi medieşene, care prin funcţiile deţinute sau prin activitatea lor şi-au adus contribuţia şi au influenţat într-un mod decisiv societatea medieşeană. În acest punct sunt conștient de faptul că multe ar mai fi de adăugat, dar poate în viitor se va și întâmpla o completare benefică. Dintre aceste personalități pot să amintesc pe Daniel Gottlieb Scheint, Samuel Joseph Fabini, Andreas Gräser, Carl Martin Römer, Ludwig Andreas Leutschaft, Adolf Haltrich, Friedrich Auner, Johann Carl Ludwig Binder, Josef Lehrer, Hermann Jekeli, Hans Wilhelm Hermann sau Otto Folberth. Acestora li se adaugă cei mai de seamă reprezentanţi ai paşoptismului medieşean, în persoanele protopopului greco-catolic Ştefan Moldovan şi, mai ales, a pedagogului şi preotului evanghelic Stephan Ludwig Roth, fără de care istoria Mediașului ar fi fost mult mai săracă. De asemenea, am considerat necesară şi aplecarea asupra analizei unor asociaţii şi organizaţii care au activat pe plan local, adevărate generatoare de resurse umane şi, nu în ultimul rând, iniţiatoarele anumitor evenimente culturale cu profunde implicaţii şi consecinţe asupra vieţii cotidiene, care au influenţat de-a lungul timpului comunitatea Mediaşului.

Structura cea mai importantă a lucrării prezintă apariţia şi evoluţia muzeului din Mediaş, strâns legată de fenomenul muzeisticii transilvănene din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea. Au fost surprinse, în mod special, etapele esenţiale de realizare şi organizare ale instituţiei, cine au fost artizanii acestui demers, scopurile lor şi metodele utilizate. De asemenea, pe baza unor documente inedite identificate într-o serie de arhive, s-a putut reconstitui în cea mai mare măsură patrimoniul cultural colecţionat şi deţinut de către Muzeul Alt-Mediasch, din momentul înfiinţării sale şi până la transformarea sau preluarea sa de către Statul român, din anul 1949, moment care a fost văzut ca o ciuntire cruntă a istoriei sașilor medieșeni.

Sursele cele mai importante de studiu au fost periodicele germane Mediascher Wochenblatt și Mediascher Zeitung, dar și  o serie de documente inedite aflate în Arhiva Muzeului Municipal Mediaş, Arhiva Bisericii Evanghelice Mediaş, anumite fonduri din cadrul Arhivelor Naţionale – filialele Sibiu şi Braşov, Arhiva Heimatgemeinschaft Mediasch din Germania sau colecţii particulare. Toate acestea au contribuit, în final, la creionarea unei imagini elocvente cu privire la tematica lucrării noastre, iar în final, considerăm că majoritatea întrebărilor de la începutul demersului nostru şi-au găsit un răspuns adecvat, care permit amplasarea instituţiei medieşene în galeria de onoare a muzeelor din spaţiul românesc.

Atunci când am început studiul nu știam câte și mai ales ce fel de informații aveam să găsesc. Exista doar aceea curiozitate a cercetătorului de a afla cât mai mult. Pe parcurs, pe măsură ce descoperem noi informații, mi-am dat seama că apariția muzeului din Mediaș atât de devreme, încă din 1901, este tributară în totalitate comunității săsești. Această comunitate  a orașului, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, era singura capabilă să înfăptuiască aici un astfel de deziderat. Existau resursele patrimoniale şi materiale, existau oamenii iniţiaţi, dar mai presus de toate, exista motivaţia. Dintre toate aceste aspecte se remarcă entuziasmul şi iniţiativa profesorilor Ludwig Binder şi, mai ales, Carl Martin Römer, fondatori de facto ai muzeului medieşean.”

Viorel Ştefu

Volumul ” Muzeul Alt Mediasch. Mărturii ale comunității săsești de la Mediaș” este disponibil și în format electronic : http://www.academia.edu/37604062/Muzeul_Alt-Mediasch._Marturii_ale_comunitatii_sasesti_de_la_Medias

 

6 Comments Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s