Contextul internațional de la sfârșitul Primului Război Mondial. Mediașul în vâltoarea Marii Uniri – 1918

Perioada Primului Război Mondial (1914-1918) a reprezentat evenimentul de cotitură pentru întreaga istorie a Europei de la începutul secolului XX, iar anul 1918 este socotit momentul de referință pentru numeroase state de pe bătrânul continent. Acțiunile din acest an, bazate îndeosebi pe principiul liberalismului și principiul autodeterminării popoarelor, vor conduce la o reconfigurare totală a hărții geo-politice europene.

Starea frontului din vara anului 1918 prevestea o victorie clară a Triplei Înțelegeri / Antanta (Franța, Marea Britanie, Rusia) în fața Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia), iar după înfrângerea Germaniei în a doua bătălie de pe fluviul Marna (Franța), desfășurată între 15 iulie – 6 august 1918, era o problemă de timp până când ”Marile Imperii” urmau să capituleze necondiționat, iar prima conflagrație mondială să se sfârșească. Astfel, la 3 noiembrie 1918 Austro-Ungaria semna capitularea necondiționată, urmată opt zile mai târziu, la 11 noiembrie, de Germania, care încheia cu Franța, Marea Britanie și SUA celebrul armistițiu semnat în vagonul de tren din pădurea de la Compiègne.

În noul context internațional, marile imperii mulținaționale austro-ungar, german și țarist urmau să se prăbușească, fiind înlocuite, pe întregul continent european, de o serie de state naționale, unitare și independente, ai căror lideri politici erau călăuziți de cele 14 principii wilsoniene de autodeterminare, susținute de președintele american Woodrow Wilson, în sesiunea comună a Congresului american la 8 ianuarie 1918.

În spațiul românesc prima provincie care s-a unit cu România a fost, după cum bine se știe, Basarabia, la 27 martie 1918, urmată de Bucovina, teritoriu aflat încă din anul 1775, din timpul păcii de la Kuciuk-Kainargii sub dominație austriacă, la 28 noiembrie 1918.

În Transilvania evoluția evenimentelor a fost una mult mai complexă, fiind marcată de acțiunile importante în direcția unirii cu România din toamna ”fierbinte” a anului 1918. Mișcarea națională a românilor din provincie a avut ca principal organism politic Consiliul Național Român Central, format din 12 membri, șase reprezentanți ai Partidului Național Român (Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Lazăr, Aurel Vlad și Teodor Mihali) și șase reprezentanți ai Partidului Social Democrat (Tiron Albani, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Ioan Flueraș, Iosif Renoiu și Baziliu Surdu). Acesta, ca „unic for ce reprezintă voința poporului român” și îndeplinind rolul unui guvern provizoriu, a fost constituit la Budapesta, în 30 octombrie 1918, dar și-a început oficial activitatea la Arad, în data de 2 noiembrie 1918, în casa unui reputat om politic transilvănean, Ștefan Cicio-Pop, ales președinte al Consiliului. Scopul principal al acestui organism a fost acela de preluare și organizare a puterii politice, administrative și militare de pe teritoriul Transilvaniei, devenită o provincie marcată de tensiuni naționale și sociale, dar și istovită de anii grei ai războiului.

În aceste condiții, Consiliul Național Român Central a demarat o serie de negocieri cu  guvernul maghiar, condus de Mihály Károlyi, soldate cu un eșec total, datorită refuzului ferm al reprezentanților români de a accepta propunerea ungară privind acordarea unei libertăți administrative limitate în granițele vechii „patrii”. Ulterior, pentru a reafirma poziția mișcării naționale românești, Consiliul a elaborat la 18 noiembrie un manifest intitulat „Către popoarele lumii”, prin care erau propagate ideile și doleanțele de unire cu România.

Acțiunea decisivă a Consiliul Național Român Central (supranumit și Marele Sfat al Națiunii din Transilvania) a fost organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, la care au participat 1.228 de delegați aleși și peste 100.000 de oameni veniți din toate colțurile Transilvaniei.

Premergător acestor acțiuni, Consiliul Național a înființat în provincie filiale prin care să-și impună controlul politic în zonele respective, iar pentru stabilirea controlului militar, în localitățile importante, au fost create gărzile naționale românești, unele dintre ele fiind cunoscute și sub denumirea de „legiuni”, din care făceau parte numai cetățeni români, în principal veterani de război recent întorși de pe front.

Ca urmare a acestor decizii, inclusiv la Mediaș se constată o inițiativă de organizare administrativă și militară la nivel local. Prin urmare, în data de 28 octombrie / 10 noiembrie 1918 românii din Mediaș și-au ales un Consiliu Național Local condus de avocatul Dumitru Popp, și din care mai făceau parte 12 membri: Romulus Mircea protopop gr. or., Octavian Tobias, Alexandru Comșa, Mureșan Vasile ca secretar, Achim Bârză, Ioan Crăciun, Niculae Stan, Ion Călburean, George Limbeșan, Ion Dăian, Ion Șerban și Gligor Popoviciu. În cadrul aceleiași adunări s-a constituit și Consiliul Militar Român al soldaților români din Mediaș sub conducerea căpitanului Romulus Moldovan. O săptămâna mai târziu, la sala Traube, a avut loc o Adunare Populară a sașilor medieșeni care a desemnat un Consiliu Național Săsesc Local, al cărui președinte a fost desemnat Samuel Karres junior, dar și o gardă săsească aflată sub conducerea căpitanului Fritz Jekeli.

În condițiile în care în Transilvania încă se aflau rămășițe ale trupelor imperiale aflate în disoluție, Garda Națională românească, numită și legiunea română, a depus jurământul în data de 24 noiembrie, moment în care au fost sfințite cu mare solemnitate și primele șase drapele românești. Actul sfințirii a fost săvârșit de către protopopul Romul Mircea și capelanul Iuliu Crișan. Manifestarea s-a desfășurat în curtea școlii (cel mai probabil azi Școala Generală „Mihai Eminescu”, prima școală de stat din Mediaș, n.a.). Apoi, a urmat o  „frumoasă manifestație pe străzile orașului, în ordine cu drapelele în frunte. Publicul ce aștepta în piață izbucnește în aclamări vii și îndelungi: Trăiască România-Mare! Conductul impozant parcurge apoi și celelalte străzi și reîntorcându-se în piață se postează în cerc având pe stegarii călări în mijloc. Căpitanul legiunii adresează celor de față câteva cuvinte însuflețitoare, încheind cu ovații la adresa națiunii române și a marelui sfat național român.”

Deoarece Marea Adunare Națională de la Alba Iulia se apropia cu repeziciune, Consiliul Național Român Central a emis un ordin către Consiliul Național Local, prin care solicita trimiterea unui număr de cinci deputați în cadrul lucrărilor Marii Adunări de la Alba Iulia.

Caracterul plebiscitar al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia este foate ușor de observat și prin modul în care au fost aleși  reprezentanții comunităților românești pentru acest eveniment. În toate localitățile cu populație românească din Transilvania s-au ales prin vot liber exprimat delegați de drept însărcinați de concitadinii și consătenii lor de a participa obligatoriu în cadrul Adunării pentru a le susține voința neclintită de unire cu România.  Adunarea electorală a cercului Mediaș, care în aceea perioadă făcea parte din comitatul Târnava Mare, pentru desemnarea delegaților la Alba Iulia a avut loc în data de 12 / 25 noiembrie 1918 și a fost prezidată de către protopopul Romul Mircea. În urma scrutinului făcut de biroul adunării, unanimitatea voturilor au întrunit-o următorii reprezentanți: avocatul Dumitru Popp, avocatul Dionisie Roman, funcționarul bancar Alexandru Comșa, și economii Ioan Dăian și Ioan Călburean. De asemenea, la Marea Adunare au participat și cei doi protopopi în funcție, și anume: Romul Mircea și Iuliu Nistor, ca reprezentanți ai Protopopiatelor din Mediaș.

Cele dintâi trupe românești, formate din aproximativ 200 de militari, aflați sub conducerea căpitanului Traian Iliescu, au ajuns în gara Mediaș, la data de 16 decembrie, orele 14.15, fiind întâmpinate de o delegație locală condusă de viceprimarul Johann Caspari, care, împreună cu protopopii Iuliu Nistor și Romul Mircea, preoții Carl Martin Römer (evanghelic), Csiki (reformat), Kiss (romano-catolic) și rabinul suprem Moses Reich le-au adresat cuvintele de salut din partea întregii comunități medieșene.

Unul dintre cele mai importante evenimente istorice legate de orașul Mediaș și Marea Unire este reprezentat de Adunarea Săsească. Alegerea Mediașului ca loc al Adunării sașilor transilvăneni se datora atât poziției centrale a localității cât și faptului că localitatea noastră mai organizase asemenea reuniuni. Adunarea a avut loc la 8 ianuarie 1919, în sala Gimnaziului Evanghelic Stephan Ludwig Roth și a consfințit recunoașterea de către minoritatea germană conclocuitoare, a unirii Transilvaniei cu România. Potrivit mărturiilor vremii, la acest eveniment au participat 138 de delegați ai germanilor aparținând Comitetului Central Săsesc Lărgit și Consiliului Național German Săsesc din Transilvania. Ședința a început la ora 13.00, a durat aproape 8 ore și a cuprins o serie de dezbateri spectaculoase cu privire la atitudinea și poziția minorității germane față de unirea cu România. Au fost, de asemenea, și o serie de luări de cuvânt atipice, cum ar fi cea susținută de avocatul medieșean Friedrich Ipsen care a propus fie rămânerea la Ungaria, fie o Transilvanie federativă, cantonală, după model elvețian. În cele din urmă adunarea săsească a adoptat în unanimitate decizia de unire necondiționată a Transilvaniei cu România, consemnată într-un manifest intitulat Către poporul nostru, tipărită și în ziarul medieșean Mediascher Wochenblatt.

În cele din urmă două zile mai târziu, la 10 ianuarie 1919, o delegație a sașilor medieșeni formată din: A. Schullerus, R. Brandsch, R. Schuller și A. Polony a prezentat rezoluția adunării lui Iuliu Maniu, președintelui Consiliului Dirigent, primind o serie de asigurări din partea acestuia că drepturile și libertățile germanilor din România vor fi respectate în noul stat. În final,  la 29-30 ianuarie 1919 o delegație formată din: H. O. Roth, E. Filtsch, L. Jekeli, A. Schullerus, R. Brandsch, R. Schuller și A. Polony a prezentat regelui Ferdinand I (1914-1927) și guvernului central pergamentul cu textul aderării sașilor la unire.
 
 
Bibliografie: V. Ciobanu, Adunarea săsească de la Mediaș 8 ianuarie 1919, p. 48-62, în: Liceul Teoretic St. L. Roth – Fragmente istorice, volum colectiv îngrijit de prof. H. Knall, Bibliotheca Historica Mediensis, X, Mediaș, 2001; H. G. Pauer, Liceul Stephan Ludwig Roth în epoca celor două războiae mondiale (1914-1945), p. 28-48, în: Liceul Teoretic St. L. Roth – Fragmente istorice, volum colectiv îngrijit de prof. H. Knall, Bibliotheca Historica Mediensis, X, Mediaș, 2001; M. Oltean, Mediașul în focul Marii Uniri, în: Monitorul de Mediaș, decembrie, 2015; R. Hurezean, Sașii, Marea Unire și Mărul de Transilvania, în: Sinteza. Revistă de cultură și gândire strategică; T. Roșu, L. Zgârciu, I. Rustoiu, M. Cristea, Zece personalități ale Unirii, Alba Iulia, 2017; I. Șerban, D. Giurgiu, I. Mircea, N. Josan, 1918 – 85 de ani – 2003. Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, 2003; *** 1918 la români. Documentele Unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 decembrie 1918., Vol. VII, IX, X, București, 1989.

Mihai Chiriac
Viorel Ștefu 

Brosura Cop1.jpg

Studiu publicat în volumul Mediașul și Unirea cea Mare (Mediaș – 2018), realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Mediaș și Asociației Steaua Transilvaniei.

Pentru cei interesați, volumul îl găsiți la Biblioteca Municipală “St.L.Roth” Mediaș.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s