CARTEA DE ONOARE A MEMBRILOR COMUNITĂȚII EVANGHELICE MEDIAȘ, COMBATANȚI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (II)

La începutul anului 1934, Braisch a publicat în ziarul local un anunţ în care îi ruga pe expeditorii sau destinatarii scrisorilor de pe front să îl caute.[1] Scrisorile apăruseră în timpul războiului în Mediascher Wochenblatt, de obicei semnate doar cu iniţiala numelui. A reuşit astfel să strângă multe din aceste scrisori şi să le ordoneze în „Cartea de onoare”. Până la urmă, celor două albume de fotografii, reprezentând victimele războiului, s-au alăturat două volume groase, legate în piele, însumând 1706 pagini, purtând titlul: „Carte de onoare a membrilor Bisericii Evanghelice A. B. din Mediaş, combatanţi în Războiul Mondial 1914-1918”. În timp ce albumele cu fotografii sunt desigur unicat, cele două volume cu texte au fost publicate în câte trei exemplare: unul a fost predat bibliotecii Gimnaziului Stephan Ludwig Roth, altul a fost trimis Muzeului Brukenthal din Sibiu, iar al treilea exemplar a rămas în posesia Bisericii Evanghelice. Astăzi ambele exemplare rămase în Mediaş, se află în arhivele bisericii, pe când cel de la Sibiu este păstrat în Arhivele Naţionale, împreună cu alte piese din „Colecţia Brukenthal”. Pentru lucrarea de faţă au fost comparate cele două exemplare din Mediaş, cel de-al treilea neputând fi consultat încă. Cele două texte, scrise la maşină, sunt identice 100%, fiindcă s-a lucrat la indigo. Adăugiri ulterioare s-au făcut cu mâna, dar şi acelea figurează aidoma în ambele texte.

Informaţii despre cât timp a durat munca la „Cartea de onoare” sau alte detalii nu avem încă. În şedinţa prezbiteriului din data de 21 noiembrie 1935 s-a hotărât punerea la dispoziţia Muzeului Alt-Mediasch a unei încăperi în care să fie expuse mai multe piese.[2] Se pare că, în urma acestei extinderi a muzeului, s-a creat aşa-numita „Sală a eroilor”, în care un punct central îl constituia mantoul lui St. L. Roth şi alte piese de muzeu, care aveau legătură cu acesta. În aceeaşi încăpere se mai aflau şi portrete ale unor medieşeni de vază, precum şi decoraţiile lui Ludwig Fabini (1861-1937). În continuarea articolului se mai specifică faptul că: „În Sala eroilor este expusă şi , proiect stabilit de către prezbiteriu la sfârşitul Războiului Mondial. constă din două volume: primul este dedicat celor rămaşi pe câmpul de luptă, cu cele mai importante date despre locul lor de baştină, profesie şi soarta avută în război. Am reuşit să obţinem fotografii care îi înfăţişează aproape pe toţi aceştia. Cel de-al doilea volum îi cuprinde pe combatanţii care s-au întors acasă şi experienţa lor avută în război sau câte o întâmplare, pe cât s-a putut povestită chiar de ei înşişi. Aproape 700 de astfel de relatări s-au obţinut până acum, unele dintre acestea fiind fascinante, putând deveni peste ani adevărate izvoare istorice. Ceea ce este înălţător în aceste relatări este că sunt departe de orice fanfaronadă şi că istorisesc faptele cu obiectivitate, transparând din ele simţul datoriei, ce îi anima pe bărbaţii şi tinerii poporului nostru, care atunci au plecat la război. Aducem mulţumiri lui Michael Braisch, secretarul prezbiteriului, care, după o muncă trudnică, plină de dăruire, a reuşit să alcătuiască aceste cărţi şi să reorganizeze muzeul”. Acest articol are cel puţin două neconcordanţe: este pomenit doar un album foto, deşi amândouă erau gata în 1931, şi, de asemenea, din articol rezultă că primul volum de texte era deja gata, lucru contrazis de prefaţa datată 1936, care spune că acesta a fost realizat mai târziu.

Primul volum de texte cuprinde informaţii despre 391 de persoane, pe parcursul a 816 pagini bătute la maşină şi conţine numeroase fotografii. Cel de-al doilea volum conţine date despre 278 de persoane, „Cartea de onoare” însumând astfel relatări despre 669 de persoane participante la război, incluzându-i şi pe cei 93 de morţi în război. Cu trei excepţii, aceştia sunt toţi bărbaţi! Cele trei femei, pomenite în addenda volumului al doilea, au fost: Marie Zimmer, soră medicală dispărută în Italia, Maria Kühn, care la 17 ani s-a înrolat ca infirmieră, la fel ca Frida Christian. Câţiva dintre combatanţi şi-au trimis relatările legate de amintirile lor din război, după alcătuirea primului volum. Aşa s-a întâmplat că acestea apar în addenda, începând cu pagina 1513 al volumului al doilea. Ca şi în cazul albumului dedicat morţilor războiului, şi în culegerea de texte, fiecărei persoane i-a fost dedicată o pagină, chiar dacă relatarea respectivă cuprinde doar câteva rânduri, cu informaţii sumare. Astfel amintirile medieşenilor cu privire la Primul Război Mondial, se întind pe 1706 pagini bătute la maşină.

Relatările „Cărţii de onoare” au o tematică variată. De la seaca descriere a recrutării, instrucţiei şi vieţii cotidiene de pe front, la gânduri despre familiile lăsate acasă sau despre rostul şi absurditatea războiului. Scrisorile de pe front pot fi citite ca nişte poeme scrise de combatanţi sau de rudele acestora. Câte unul a scris mai mult, altul mai puţin, depinde de posibilităţile pe care le-a avut fiecare. După 100 de ani, poate că frazele ne sună astăzi ciudat. Să nu uităm însă că, aşa a fost atunci şi că cei care le-au elaborat deseori erau simpli ţărani şi meşteşugari, care se exprimau oral, nefiind deprinşi cu exprimarea în scris. Buna intenţie i-a determinat atunci pe aceştia să participe la acest proiect. Azi, poate că mulţi s-ar eschiva, de teama de a nu se face de râs.

Este regretabil, că nu toţi combatanţii au contribuit cu fotografiile şi istorisirile lor la alcătuirea „Cărţii de onoare”. Totuşi, aproximativ jumătate dintre ei au făcut-o, rămânând astfel în eternitate. Se prea poate, ca vreunui medieşean să îi fie deschisă o fereastră, până acum necunoscută, către înaintaşii săi, care au trecut prin grozăviile războiului, neînţelese astăzi de către generaţiile tinere. Astăzi nu suntem interesaţi în mod special de o relatare sau alta, ci, mai degrabă, de starea de spirit şi de emoţiile din acea vreme. „Cartea de onoare” nu conţine doar texte cu informaţii, ci şi multe relicve aduse de către mulţi medieşeni. Astfel a luat naştere o bogată colecţie de fotografii cu persoane, grupuri, evenimente şi cărţi poştale din zona de război, toate acestea aducând o completare textelor.

Majoritatea combatanţilor medieşeni au servit în Regimentul 31 Infanterie şi în Regimentul 24 Honvezi. Au fost artilerişti, sanitari, dar şi marinari, aviatori sau au făcut parte din echipaje pe submarine. Cei mai mulţi au fost simpli soldaţi, dar mulţi dintre ofiţerii de cel mai înalt grad erau originari de pe meleagurile noastre. Mulţi dintre aceştia au fost evidenţiaţi şi chiar decoraţi. Mulţi au căzut prizonieri, au reuşit să evadeze, dar au fost prinşi din nou, cunoscând apoi Siberia rusească, până la Vladivostok, după care au fost luaţi pe sus de vârtejul Revoluţiei bolşevice. Mulţi soldaţi transilvăneni, luaţi prizonieri pe frontul italian, au fost înrolaţi în trupele Armatei României şi au luptat împotriva revoluţionarilor din Budapesta în 1919. Astfel unii medieşeni, care şi-au început stagiul militar imediat înainte de război, fiind apoi înrolaţi pe front şi au luptat şi în Ungaria, au petrecut chiar şi 10 ani sub arme.

Versiunea digitală a „Cărţii de onoare” va apărea – sperăm – sub formă de DVD în curând. Ne bucurăm că Institutul pentru Istoria şi Cultura Germanilor din Sudestul Europei, aflat la München, şi-a exprimat interesul faţă de materialele aflate în Cartea de onoare” şi ne-a propus o colaborare în vederea realizării DVD-ului. Un prim rezultat al colaborării noastre este expoziţia „Din atelierul războiului”, care a fost prezentată pentru prima oară cu ocazia întrunirii anuale a Societăţii de Studii Transilvane (Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde) la Graz în toamna anului 2014 şi apoi la Heiligenhof în Bad Kissingen cu ocazia sesiunii de comunicări ştiinţifice „Istorie regională şi locală exemplificată de oraşul Mediaş din Transilvania” (Regional- und Heimatgeschichte am Beispiel von Mediasch in Siebenbürgen), care a avut loc în perioada 14 – 16 Noiembrie 2014.

Pentru ediţia digitală au fost mai întâi fotografiate albumele celor căzuţi la datorie şi cele două volume de texte.[3] Apoi textele au fost copiate întocmai. Intenţia noastră nu este de a realiza o replică exactă, digitală, a materialului pe care îl avem la dispoziţie.

Referiri la prizonierat sau la răni căpătate în timpul luptelor nu s-au putut afla, decât din amintirile povestite de către cei implicaţi. Acestea reflectă doar o mică parte a celor trăite şi îndurate. Lista oficială a răniţilor a fost prelucrată de curând şi încă nu în totalitate. Un izvor valoros de cercetare îl constituie colecţia ziarului „Mediascher Wochenblatt” (din 1919 „Mediascher Zeitung”), în care au fost date publicităţii multe din scrisorile trimise de pe front şi, totodată, multe relatări despre soarta participanţilor la război.

În plus, Banca genealogică de date permite ca fiecărei persoane să îi fie alăturată fotografia în care apare. În cazul unei fotografii de grup, aceasta apare lângă fiecare persoană prezentă în fotografie. Din motive de spaţiu, pozele din Banca de date sunt foarte micşorate, dar cu toate acestea sunt clare. Poze micşorate au fost introduse şi în text, iar cele cu rezoluţie mare au fost puse la dispoziţie pe DVD. Numele fişierelor este dat de numele şi data naşterii persoanei respective, pentru ca munca de căutare să fie uşurată.

În continuare vom reda câteva fragmente reprezentative din relatările combatanţilor medieşeni. Înainte de aceasta însă, dincolo de cuprinsul „Cărţii de onoare”, vrem să mai aducem în atenţie câteva aspecte ale vieţii cotidiene din Mediaşul anilor de război. În toată perioada războiului au fost adunate donaţii în bani sau obiecte. Cei rămaşi acasă considerau de datoria lor să confecţioneze îmbrăcăminte călduroasă, mai ales şosete, atât pentru rudele plecate pe front, cât şi pentru toţi soldaţii în general. O atenţie deosebită era acordată văduvelor şi orfanilor de război. Astfel, în 1917 a avut loc în Mediaş Săptămâna văduvelor şi orfanilor. De-a lungul mai multor săptămâni, ziarul local a acordat atunci în paginile sale spaţiu pe coloane întregi tuturor donaţiilor făcute, oricât de mici ar fi fost acestea.

În Cazarma husarilor din Mediaş funcţiona un spital al Crucii Roşii, în care lucrau ca surori medicale numeroase tinere medieşence. Unii dintre răniţi, care nu erau din Mediaş, şi-au găsit aici sfârşitul în urma rănilor primite, fiind apoi înmormântaţi într-o anume parte a cimitirului, care mai târziu a primit denumirea de Cimitirul eroilor. Unele familii din oraş obişnuiau să pună flori la acele morminte, cu gândul la vreun tată, frate, unchi sau prieten îngropat undeva departe.

[1] Mediascher Zeitung Nr. 3, 20 Ianuarie 1934, p. 3.

[2] Ibid. Nr. 48, 30 noiembrie 1935, p. 2.

[3] Mulţumiri Diana si Cătălin Mureşan pentru aportul lor la digitalizare.

Albert Klingenspohr
 Hansotto Drotloff

Traducerea în limba română a studiului și anexelor de Monica Buşoiu

Studiu publicat în volumul 1918 – 2018 Mediașul și Marea Unire. Studii, este realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României prin Forumul Democrat al Germanilor din România, Forumului Democrat al Germanilor din Mediaș, Asociației Istoricilor din Mediaș, Colegiul Tehnic “Mediensis” Mediaș, Liceul Teoretic “Stephan Ludwig Roth” Mediaș și Primăriei Municipiului Mediaș.

1918
1918 – 2018 Mediașul și Marea Unire. Studii – Mediaș: Crisserv, 2018.

Pentru cei interesați, volumul îl găsiți la Biblioteca Municipală “Stephan Ludwig Roth” Mediaș.

Fotografiile provin din arhiva Heimatgemeinschaft Mediasch eV şi nu pot fi folosite fără acordul acesteia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s