Reviste Literare Ardelene între cele două Războaie Mondiale -George Popa, poet medieşean

Lanuri 1

Istoriografia literară face tot mai sensibile incursiuni în trecutul fenomenului literar, cu lăudabila intenție a unor reconsiderări critice. Reconstituirile acestea repun pe soclul istoriei fie valori individuale, fie mai ales, unele de epocă.

Transilvania a beneficiat și ea în timpul din urmă de binemeritate întoarceri în istoria sa literară, mai ales în una mai îndepărtată.  Apropierea de epoca dintre cele două războaie și îndeosebi de cea dintre 1930 și până la izbucnirea celui de-al Doilea Război, s-a făcut mai greu, dintr-o prudență ușor de înțeles. Ea își recapătă astăzi luminile prin care a strălucit și se așează pe adevăratele ei coordonate spirituale.

Mă simt tentat ca unul ce  am debutat în această perioadă și am redactat o revistă literară timp de aproape zece ani, până în momentul când condeiul ne-a fost, tuturora, înlocuit cu o armă, să readuc pe un plan apropiat peisajul revuistic  al Transilvaniei interbelice, atât de colorat și de substanțial.

Merită subliniată, în acest sens, sensibila observație făcută de V. Fanache în prețiosul său studiu despre Poezia Transilvaniei (în Tribuna din Cluj, 14, III, 1968 și 21.III.1968) în care se surprinde perioada de căutări dintre 1918-1930, când : gustul se rafinează încet, fiind insuficient ajutat de revistele timpului, și după 1930 Transilvania intră într-o fază de adevărată resurecție culturală. Și această resurecție, subliniem noi care o vedem dintr-o apreciabilă perspectivă, a fost bogat servită de un număr impresionant de reviste, mai mari sau mai mici, a căror mențiune se impune, cu atât mai mult cu cât pe umerii lor s-a odihnit viața literară a Ardealului acelui timp.

La Cluj, oricum și pe vremea aceea cel mai mare centru ardelean, în afară de Cosânzeana și Societatea de mâine, aparținând editorial decadei anterioare, au apărut : Darul vremii (1930), de scurtă durată, dar care merită o menționare, ea făcând cronologic, deschiderea revuistică a decadei. Dacă omitem revistele de strictă specialitate (cum ar fi : Satul și școala lui Dimitrie Goga și C.I. Encica), revista mare a Clujului a fost Gând românesc (1934), redactor fiind criticul Ion Chinezu și unde au apărut cele mai de seamă condeie ale epocii.

Elegantă și substanțială a fost o altă revistă a Clujului, Sympozion, a profesorului universitar Eugen A. Pora și Nicolae Găgescu, în care au apărut o seamă de scriitori, mai ales tineri la vremea aceea, și care avea o ținută critică remarcabilă prin Dumitru Isac.

La Brașov apare în 1931 Brașovul literar al lui Cincinat Pavelescu, ca secretar de redacție avându-l pe poetul Ion Focșeneanu.

La Brad apare Abecedar (1933), curând mutată la Turda, îngrijită de Mihai Beniuc, Grigore Popa, Emil Giurgica și Teodor Murășanu, amintind, prin format cel puțin, de Bilete de papagal.

În 1933, apare la Mediaș revista Lanuri, cu o durată până la începutul războiului, unde a trudit cel ce scrie aceste rânduri, alături de curând dispărutul Mihail Axente și prozatorul, sibian azi, Ladmis Andreescu. De o înaltă ținută grafică, într-un oraș ca Mediașul, cu două tipografii rudimentare, ea a strălucit prin colaboratori, dintre care n-au lipsit Arghezi, Minulescu, Ion Pillat, Gala Galaction, Victor Eftimiu, Emil Isac, Victor Papilian, ca să-i numim numai pe aceștia. Tot în 1933 apar : Progres și cultură, la Târgu Mureș, Hotarul la Arad, iar în 1934, o nouă serie a revistei Familia la Oradea, sub redacția lui M.G. Samarineanu, revistă ce avea să devină organul oficial al Asociației Scriitorilor din Ardeal. Mai  apar Afirmarea la Satu Mare (1936), Eu și Europa la Deva (1936) și în sfârșit, la Sibiu o nouă serie a Luceafărului  lui Goga și unde, pe lângă alții, a apărut tot Clujul literar refugiat. Dacă nu ne-am opri cu menționările noastre în pragul războiului, cu apariția la Sibiu ar mai putea fi menționate revistele Curierul, La curţile dorului şi cu deosebire, Revista Cercului Literar, dintre care, cel puţin ultima menţionată a adus un reviriment clar simţit în revuistica noastră, în general.

Simpla enumerare a acestor publicaţii (şi unele ne scapă) fac din Transilvania acelei decade o adevărată grădină literară, cu o ciudată, doar în aparenţă, ca să-l cităm pe Emil Isac că în Ardealul acelei vremi răsar de peste tot oameni de duh. Dar am fi întrutotul nedrepţi considerând apariţia lor doar numeric. Ele au avut o conştiinţă proprie, un conţinut orientat şi n-au practicat acel regionalism dăunător prin concepţie şi s-au vrut şi au fost parte integrantă a ansamblului literar naţional cu pregnante pătrunderi în structura lui specifică, cu tendinţe de reînnoire a artei literare, care să depăşească palpabil actul de cultură anterior.

 

George Popa, Reviste Literare Ardelene între cele două Războaie Mondiale, în Tribuna Sibiului, anul I, nr. 142, august, 1968, p. 3

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s