Nocturnă – Maria Cozmescu

Par umbre copacii, de suflete goi
Și noaptea-n cazanul de smoală muiată
Uitarea mă-ncearcă. Trecând pe la noi,
Se-oprește. În fereastră să-mi bată.

Un chip zdrențuit, ca vântul de stânci,
Mă cheamă, de pe drumuri să-l strâng,
În vis să-l ascund printre cute adânci
Și-ar vrea … îndoiala-mi s-o-frâng.

img878
Maria Cozmescu”Poezii”, Mediaș : Editura Samuel, 2018

Alte poezii semnate Maria Cozmescu, găsiți aici: https://andreeabooks.wordpress.com/poezie/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s