Pilula săptămânii : Suntem noi, bătrânii, o povară pentru societate?

varstinci

Planeta stă să dea în clocot. Toate ţările lumii, de pe toate meridianele, care o compun, care o locuiesc, caută fel de fel de soluţii pentru a traversa cu bine această pandemie. Ca toate naţiunile de pe glob, şi România a întreprins mai multe măsuri în vederea înlăturării, pe de o parte, a efectelor produse, iar pe de altă parte a preîntâmpinării unor noi îmbolnăviri.   Între măsurile  propuse este şi una ce a suscitat discuţii şi controverse şi anume aceea prin care persoanele mai în vârstă de cel puţin de 65 de ani să nu circule  decât pentru scopuri bine definite şi doar, între orele 11-13 apoi, ulterior modificându-se  timpii la:  7-11 şi 19 -22. Între aceste intervale pot să-şi rezolve probleme de alimentaţie, de  servicii medicale, achitarea facturilor către diverse instituţii plimbarea animalelor de companie, ş.a. S-a luat şi această decizie, socotindu-se că persoanele din această categorie de populaţie este mai vulnerabilă la efectele acestei pandemii.

De aici şi până la născocirea unei  idei de-a dreptul năstruşnice n-a mai fost decât un pas. Românii, care-s deosebit de inventivi, de ingenioşi, de născocitori, s-au dus cu gândul la faptul că undeva, în unele sfere ale autorităţilor politice s-a socotit că vârstnicii, şi-aşa nu mai produc nimic, cu alte cuvinte  că fac umbră pământului degeaba şi ar cam trebui exterminaţi cu această ocazie.  Şi cum altfel decât tăindu-le acestora mijloacele de subzistenţă.

Aflarea şi cunoaşterea acestei informaţii, care este cu adevărat incredebilă şi cu totul de condamnat, mi-a zburat la o întâmplare petrecută  în urmă cu câteva decenii. Despre ce fel de istorioară este vorba ?

În anul 1967,  mi s-au întâmplat două lucruri deosebit de importante :  am abolvit Facultatea de filologie din oraşul de pe Dealul Feleacului şi m-am căsătorit.  Cu totul şi cu totul satisfăcut de cele două realizări ale mele am plecat cu a mea proaspătă soţie, în satul natal,  Dănceu care  se găseşte aproape de Dunăre, nu departe de locul unde se construia hidrocentrala de la Porţile de Fier doi. Ardeam de dorinţa de a-i face cunoştinţă soţiei  cu rudele mele, cu consătenii, cu prieteni mei din copilărie. La casa părintească se aflau  bunicii mei, Gheorghe şi Ecaterina Buşoiu şi tatăl meu, care se recăsătorise după ce mama mea decedase cu ceva timp în urmă. Ei aveau abonament la ziarul ,, România Liberă”, pe care  îl citeau cu sfinţenie. Am rămas cu totul surprins când, bunicul meu care trecuse bine de 80 de ani, citea ziarul fără să folosească ochelari, Avea, prin urmare ochi foarte buni dar, avea un mare necaz: îi apăruse o rană la ochiul stâng care-l supăra, dar care însă nu-l împiedica la lecturatrea ziarului. Subsemnatul, văzându-l şi căinându-l, l-am rugat să meargă la Spitalul din Drobeta Turnu-Severin să-şi vindece rana, deşi îmi spusese că nu-l deranjează, nici la citit şi la nimic altceva. Mi-a dat un răspuns care m-a lăsat ca la dentist, deci cu gura căscată : – Mă copii, era şi soţia mea de faţă, nu mă duc la spital că eu am vârsta pe care-o am şi doctorii, pe cei ca mine îi omoară, nu-i mai vindecă. Am încercat să-l conving că n-are dreptate, că doar învăţasem prin şcolile prin care am trecut că doar ,,omul este cel mai preţios capital”. Evident, n-am avut putere de convingere, dânsul ţinând-o pe-a lui. Şi asta se întâmpla,  aşa cum am afirmat mai sus cu peste o jumătate de secol.

Deci, pentru mine ideea  aceasta, născocită de nişte minţi bolnave, că doar circulă o boală acum, nu? e mai veche, mult mai veche.

Iubiţi  cititori, eu sunt ferm convins că ceea ce prefigurează unii, că aşa cum se întâmpla  atunci şi cum se întâmplă şi în prezent, totul este o boare de vânt, o clipire de zbor de pasăre, un pumn de ţărână aruncat în faţă  celor creduli.                                                                                                                                                                                                                     Prof. Gh. Buşoiu

Alte articole semnate Gheorghe Buşoiu găsiţi aici :  https://andreeabooks.wordpress.com/scriitori-medieseni-2/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s