Petre Lupan”Dincolo de curcubeu”

Fragment :

<< Ziua sfârșită, într-un apus tulbure, nu-i aducea liniște. După întâlnirea cu Paul, abia se târâse până acasă. Sfatul acestuia l-a răsucit: „Dacă este așa, sfărâmă ambiguitatea…de care ești dominat!” Pe trupul îmbătrânit, sleit de încercări, se rostogoleau perlele transpirației. O fi fost din pricina zăpușelii? Era singur; Sigried, amețită de șnaps, moțăia în camera alăturată. Fereastra deschisă nu dovedea primirea aerului. Dinspre râu nu se ridica, o boare măcar, din așteptata adiere. Aerul se prelingea în susul apei, mângâind copacii de pe maluri. Auzea Isarul clipocind, curgând dincolo de geam.

Rezemat de spătar, îngândurat, asculta susurul apei. Vorbele lui Paul, strecurate insidios, au sfârtecat carapacea. Se întreba: de ce îi ieșise în cale, să-l întâlnească? Colegi, scurt timp, la “Timoteiu Cipariu” din Dumbrăveni, doar în clasa a opta, din Răpciunele lui ’39 până în Cireșarul lui ’40, se atașaseră degrabă. Își amintește cum toamna aceea a venit, pe meleagurile Târnavei Mari, înveșmântată cu cețuri și vălătuci imenși, arămind frunzele pădurilor, îmbălsămând aerul cu arome de fructe coapte și de must.

Au trecut anii, mulți de atunci; dacă i-ar întoarce ar număra cincizecișidoi…Acum, așezat în scaun, întâmplările îi par scene petrecute în altă viață. Visele, de odinioară, nu s-au împlinit; doar unele. Dominat de timiditatea înnăscută, avea complexe; nu-i vorbă încerca, deseori, ignorarea lor. Nu îi reușea de fiecare dată, oprindu-se la începutul intenției. Paul?! El era plămădit din alt aluat; cel puțin așa și-a închipuit că-l cunoștea. Neplăcute erau unele evenimente aflate în rafturile cu amintiri. Despre Paul știa, doar, că terminase a șaptea la “Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj și venise ca exmatriculat, cu drept de înscriere la alt liceu. Așa au ajuns ei colegi de clasă și vecini cu paturile la internat.

Până cu câteva ore în urmă, îl uitase pe Paul și era împăcat cu el însuși, neavând alte pretenții, deranjat numai de lamentările Siegriedei și, câteodată, de dorul obârșiei. Dezrădăcinații simt dureros înstrăinarea, chiar dacă și-au reimplantat rădăcinile în alt loc. De ce a trebuit să-l întâlnească chiar pe el?! Putea întâlni pe oricare alt exilat. Trecuse peste o jumătate de secol de la terminarea liceului! Doamne!, cum s-au spulberat și cei treizecișitrei de ani, trăiți alături de femeia îmbătrânită ca și el. Oare Siegried Schweller l-a găsit, sau el pe ea?!, atunci în iarna lui ’57 când a întâlnit-o prima oară într-un bar și când a văzut-o atât de frumoasă, semănând nespus de mult cu Marliese? După aceea s-au mai întâlnit, până când, în vara anului 1958, a dus-o la el acasă și ea a rămas. Pe atunci, proaspăt divorțată, Siegried lucra; dactilografă. S-au învățat unul pe altul, rămânând împreună. Ținea la ea… Trecuți, amândoi, prin necazuri, deveniseră o reciprocitate consolantă. Amândoi se credeau prea buni pentru a destrăma concubinajul; de căsătorie nici nu era vorba…Deși se întâmplă ca din aceste neputințe să apară suferințe. >>

dincolo-de-curcubeu-p-lupan  Petre Lupan „Dincolo de curcubeu”, Sibiu: TechnoMedia, 2009

Multe din volumele scriitorului medieşean Petre Lupan le găsiţi în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş şi le puteţi lua acasă sub formă de împrumut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s