„Mămăligă cu fasole” Constantin Iorgulescu

„Totdeauna grăbit” era deviza proaspătului asistent de la Catedra de planificare. Danciu se grăbea să-și dea doctoratul, să prindă tramvaiul, să țină paltonul profesorului, să se încline, cel dintâi, și cel mai adânc, la sosirea rectorului. Se grăbea să-și pună cariera pe baze trainice. De aceea se afla și de data asta, în fruntea studenților la muncă patriotică, în salopetă, sortând și stivuind, cu toate mijloacele, manuale și intelectuale, cărămizile rezultate din demolare. Părea convins, și căuta s-o arate și altora, că munca planificată e superioară. În acest scop mai dădea și câte o cărămidă, printre indicații.

S-a făcut ora mesei și s-a dat pauza. Unii s-au așezat să-și mănânce sandvișurile, alții au dat năvală, în frunte cu asistentul: bufetul era expres, foamea asemenea.

– Fasole cu cârnați, mămăligă, o plăcintă cu mere ș-o cafea. Trebuie îmbinate, gândea șeful studenților, gusturile sănătoase, țărănești, cu bunele deprinderi culinare burgheze; preluăm creator.

Blonda de la casă tastă cifrele:

– Altceva? Mămăligă avem numai la sarmale.

– Vreau mămăligă cu fasole, o plătesc separat.

– Mămăliga-i cu sarmale! Altceva?

– Bine, dar eu vreau în loc de pâine o porție de mămăligă, am poftă s-o mănânc cu fasole, o plătesc!

– Luați și o porție de sarmale, dacă aveți poftă!

– Dar nu-mi trebuie sarmale!

– V-am spus! Vreți, bine! Nu, altul!

În spate erau mai mulți studenți, dar, imediat lângă el, era unul înalt, solid, camionagiu, sau așa ceva, ce îl privea de sus, compătimitor, ca pe un prost. Asta-l înfurie.

– Dacă nu-mi dați fasole cu mămăligă, dați-mi condica de reclamații.

Blondei îi sări țandăra. Aruncă o privire ucigătoare spre purtătorul salopetei largi și decolorate:

– Ce să faci cu ea, mă, nimicule? Lângă camionagiu, asistentul, cam subțirel, așa arată. Uite la el! Zici că știi să scrii? Altul!

Camionagiul își făcu loc cu șoldul și ceru: „Patru beri”. Danciu izbucni cu voce pițigăiată:

– Să vină responsabilul!

– De ce nu tovarășul director general? Auzi, tu, nerușinare, se adresă blonda celeilalte. De indignare se înroșise de părea un manechin făcut din șuncă de Praga și împodobit cu perucă aurie. Studenții de la coadă o apreciau pe casieră pentru aspectul ei apetisant. Îl apreciau și pe asistent că „intervenise creator” și mai ales pentru că, deși era în meserie, nu mergea cu înțelegerea planificării până la nivelul de sarma.

– Lăsați, spune împăciuitor cealaltă casieră, șatena, mai tânără, dar mai urâțică, stați aici și așteptați până vine cineva care vrea sarmale cu pâine, sau chifle, că sunt și d-ăștia destui, și atunci faceți schimbul.

– Dar dumneata de ce nu poți să faci asta? Dacă  vine numai peste un ceas? Probabilitatea …

– Lasă-l, tu, interveni blonda, din ce în ce mai montată, nu-l vezi că-i cusurgiu? Oricum o dai nu-i mulțumit. Scandalagiul dracului! Ieși afară că chem miliția!

Coada se mai mărise între timp și cei mai mulți, nerăbdători, se uitau încruntați. Studenții comentau veseli, câțiva spuneau că le-ar place să-i facă blondei o mască de muștar; ce bine i-ar sta! Asistentul avea chef să muște, dar cumpănind situația, o zbughi repede spre ușa. Un cadru universitar nu poate accepta scandalul chiar dacă blonda, sculată în picioare, striga după el: „Neamu’ prost mănâncă și la restorant tot fasole cu mămăligă”… Foamea și indignarea îi mușcau stomacul din două părți

Constantin Iorgulescu „Mămăligă cu fasole : proză arestată” – Mediaș: Editura Societății Scriitorilor Români, 1999.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s