GEORGE POPA – Deschizător de drum în lirica medieşeană                 

                                                                                                                                           

 Se împlinesc, în 19 octombrie a.c., 109 ani de la naşterea poetului medieşean George Popa, considerat drept deschizător de drum în lirica medieşeană.                                          
Născut  la Mediaş în anul 1912 şi, după ce  urmează şcoala generală în oraşul de baştină, îşi continuă studiile la Şcoala normală din Deva,  funcţionând apoi ca învăţător în câteva şcoli din satele învecinate, dar şi la Şcoala generală nr. 2 ca dascăl la ciclul primar, şi ca profesor de muzică. Nu  şi-a părăsit localitatea natală, vieţuind în Mediaş până la trecerea sa la cele veşnice, în anul 1973  la data de 19 septembrie.                                                       

Poetul George Popa a debutat în poezie în,,Gazeta Hunedoarei”, condusă de profesorii săi George Ghinea şi Ion Mihu. Talentul său deosebit l-a propulsat repede în periodicele vremii, publicând astfel în revistele : „ Societatea de mâine”, „Simpozion”, ambele din Cluj, în „ Frize”, „ Braşovul literar”, „Claviaturi” ( toate din oraşul de pe Tâmpa, ), „Universul literar”, „ Revista Fundaţiilor Regale”, „Meşterul Manole”(acestea, ultimele, din Bucureşti).                                                                                                           

În anul 1936, un juriu format din Liviu Rebreanu, Victor Ion  Popa, Şerban Cioculescu şi Pompiliu Constantinescu, i-a acordat Premiul revistei „ Curentul literar” pentru poemul „ Manole vorbeşte zărilor”. Poemul acesta a apărut în paginile revistei „ Familia” şi nu în „ Gândirea” unde a fost trimisă, directorul respectivei publicaţii, nimeni altul decât Nichifor Crainic, aducând drept acuză numele de ,, Popa”: Nichifor Crainic i-a refuzat publicarea pentru că, afirma el, şi aşa erau prea mulţi „Popi” în revistă şi, prin urmare, nu mai încăpea  încă unul. Îşi publicau creaţiile  în paginile revistei poetul şi filozoful Grigore Popa, dramaturgul Victor Ion Popa şi un obscur poet, pe nume O.F. Popa.  

Poetul medieşean are un deosebit merit prin înfiinţarea revistei „ Lanuri”( 1933-1939) şi,  acest fapt,  în contextul unei  vii mişcări revuistice în Transilvania  şi nu numai. Au mai apărut, în deceniul al IV-lea , publicaţiile: „ Provincia literară”( Sibiu, 1933), „ Gând românesc”( Cluj,1933), „ Abecedar”( Brad, 1934), „ Pagini literare” ( Turda,1934), „ Hotarul”( Arad, 1934), etc,,Lanurile”au adăpostit în paginile ei nume importante din literatura românească, între care amintim pe: Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Vasile Copilu-Cheatră, Paul Constant, Victor Papilian, Radu Stanca, Traian Chelaru, Ion Th. Ilea,  Radu Gyr şi mulţi alţii.           

Primul lui volum intitulat „ Plecarea spre legendă”, (1936)a obţinut Premiul Societăţii Scriitorilor Români. Exigentul critic Pompiliu  Constantinescu, referindu-se la acest volum, afirmă: „ un poet de o prospeţime, de o fluiditate atât de modernă a expresiei cum de puţine ori ne-a obişnuit  poezia ardeleană, în general prea locală”. La iniţiativa lui GeorgePopa s-a constituit o grupare literară formată din N. Ladmiss Andreescu, I.O. Suceveanu, Mihai Axente, George Togan ş.a. având numele revistei, deci ,, Lanuri”. În afara şedinţelor ordinare şi a tipăririi creaţiilor literare în propria revistă şi în alte periodice din ţară, în preocuparea lanuriştilor era şi cea a întâlnirii scriitorilor cu publicul larg. În acest scop George Popa, împreună cu colegii lui organizau şezători literare, invitând chiar  scriitori consacraţi. Una din astfel de manifestări a fost aceea la care a fost invitat cunoscutul poet simbolist Ion Minulescu. Respectivul episod a fost publicat de subsemnatul şi în revista ,, România literară” nr.44 din 1o-16 noiembrie 2004, cu titlul ,, Altă întâlnire cu Ion Minulescu”, dar pentru savoarea cu care s-a petrecut, îl vom reda şi cu această ocazie. Au venit în Mediaş scriitorii Ion Marin Sadoveanu şi Ion Minulescu, ei fiind întâmpinaţi la gară de membrii lanurişti şi,   mergând spre sala unde avea loc manifestarea,  cunoscutul poet simbolist întreabă:                  

,, – Cine ne va prezenta la şezătoarea?

-Eu.                                                                                                                                                               

– Cum te cheamă?                                                                                                                                           

-Popa                                                                                                                                                                 

 -Păi bine,  mă ţângăule, la Blaj ne-a prezentat un popă  adevărat, cu o barbă cât o mătură. Tu cred că nici nu ştii ţine briciul în mână”.

După şezătoare  Minulesacu îşi face “mea culpa”, spunând:                                                 

– Domnule Popa, am greşit, te rog să mă ierţi. După prezentare  m-am convins că ştii mânui briciul, numai că în loc să te fi bărbierit pe tine m-ai bărbierit pe mine”, a concluzionat poetul ,, Romanţelor pentru mai târziu”.                                                         

Cenaclul lanurist şi-a încetat activitatea o dată cu dispariţia revistei, dar mentorul acesteia a reuşit, ceva mai târziu, să închege o nouă grupare literară,  prin anii 1960-1970, când, deja consacratului   George Popa, i se alătură o pleiadă de tineri poeţi şi prozatori  precum : Titus Andronic, George Nimigeanu, George Puşcariu, Gheorghe Felder, Constantin Iorgulescu, Petre Lupan, Gavril Rusu etc. în noul cenaclu, căruia i s-a dat numele poetului de la Răşinari. Tinerii amintiţi vor deveni nume cunoscute în mişcarea zonală şi cea naţională. Sunt nume de scriitori apreciate de critica de specilitate.     

Trebuie să precizăm că, prin grija criticului clujean Vasile Fanache, a fost alcătuit volumul antologic „ Mâhniri lângă leagăn” care este un op ce cuprinde trei secţiuni, păstrând perioadele apariţiei poemelor astfel: „ Plecarea spre legendă” ( 1936 ), „ Tristul argonaut” ( 1936-1950) şi „ Inimă sub arcuş”(1951-1970). Aşa cum afirmam în preambulul acestui material,  George Popa a fost  nu numai un talent autentic, dar şi  deschizătorul  de pârtie pentru scriitorii medieşeni de mai apoi, liantul cosmotic care a reuşit să fie o  verigă între generaţii. De menţionat faptul că posteritatea nu l-a dat  uitării pe George Popa( „nea Georgică” după cum îl alintam, el fiind ca statură destul de mărunţel) şi a întreprins unele acţiuni menite a –i cinsti memoria : la împlinirea unui secol de la naştere subsemnatul i-a oglindit viaţa şi activitatea ziarul ,, Tribuna”, administrarea locală  i-a acordat numele  său Şcolii Generale nr. 2 , iar soţii-poeţi Maria şi Dan Cozmescu, el cochetând şi cu arta plastică, au realizat  un portret pe care l-au amplast pe casa unde poetul a văzut lumina zilei aflată pe strada Anton Pann. Scormonind prin  arhiva poetului, am avut marea  plăcută surpriză de a găsi două poeme inedite pe care le redăm în continuare :                                                                                             

 LEGENDĂ  ÎN  BRONZ                                                                                                                                  

 Motiv Brâncuşi

I-a tăiat aripile cu care zbura,                                                                                                        

I-a retezat ghesrele ce o ţineau pe creangă,                                                                                                    

 La fel pliscul din care scotea clopoţei  de aur,                                    

Şi pasărea a rămas ciuntită ,fără aceste frumoase şi inutile detalii.               

Dar iată că ea totuşi îşi ia zborul,                                                       

Acum însă numai cu sufletul,

Până la steaua pe care a visat-o îndelung.                                                                                                     

CA UN ARBORE                                                                                                                                                 
Text olograf                                                                                                         
Din pământul acesta mi-a crescut tulpina,                                                                                                                                  Era un lujer, acum, o coardă vânjoasă
Vin vânturi, dar rădăcina îmi strigă : 
– Nu te teme, lasă-ţi umerii să înflorească                                                      
Fiindcă sunt puternică, m-am împletit                                                           
Cu oasele strămoşilor tăi, iar sângele                                                 
Ţi l-am trimis în frunze şi-n flori                                                                    
Freamăt din toate crengile şi cânt                                                      
Această bunăvestire a pământului,                                                     
Această alchimie a frunzelor                                                              
Cu balada străbunilor                                                                         
Din care înfloreşte împodobitor                                                                     
Noul şi minunatul peisaj                                                                                                                     
Al ţării mele.                                           

Criticul din oraşul de pe Someş îşi încheie prefaţa cu câteva cuvinte foarte măgulitoare la adresa poetului. Iată-le: „ Într-o privire generală, George Popa apare puţin incomodat de apoteoza marilor săi maeştri ( Arghezi şi Lucian Blaga n.n.) însă nu e deloc în afara poeziei adevărate. Din versurile sale se înalţă inspirate cantilene şi imagini deschise profundelor emoţii. Cuvântul a învins, şi poezia se înfăţişează în toată candoarea.” Şi criticul, cu siguranţă, avea perfectă dreptate.                                                                                                                                                                                                                                                                                            Gh. Buşoiu      

Alte articole semnate Gheorghe Buşoiu găsiţi aici: https://andreeabooks.wordpress.com/scriitori-medieseni-2/

Articol publicat în ziarul Tribuna Sibiului din 14.10.2021

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s