Leave a comment

Aniversare : Valeriu Marius Ciungan – poet medieşean

Cu ascendenţă de ardelean, mama Paraschiva – născută în Orlat, tata Valer – născut în Gârbova de Sus, judeţul Alba, Valeriu Marius Ciungan vede lumina zilei la 16 mai 1965, în Craiova. Este absolvent al Liceului ,,Nicolae Titulescu, din oraşul natal în anul 1983, apoi urmează Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Craiova în anul 1988. Stabileşte la Mediaş, unde lucrează pe funcţia de consilier  clienţi in cadrul Băncii Comerciale Române Sucursala Mediaş începând cu anul 1990 .

Valeriu Marius Ciungan a debutat în literatură în anul 2008, cu volumul „Poveste de toamnă”, după care au urmat alte volume, care s-au bucurat de  o largă audienţă din partea cititorilor, precum şi ai criticii literare.

În publicistică debutează în revista „Tribuna”- Cluj, nr. 203, 16-28 februarie 2011(cu poeziile „Oameni în pardesie”, „Masca de chiuvet㔺i „Menuet”) din volumul, în curs de apariţie pe atunci, „Oameni în pardesie” cu scurta observaţie a poetului Ştefan Manasia : “sunt OK fluxul domestic, curgerea narativă a textelor, nostalgia, beat-ul americănesc,sunt mai puţin OK discursul încântat de sine si derapajul în  tardomodernism din câteva strofe”.

Poetul medieşean Valeriu Marius Ciungan colaborează cu numeroase reviste literare: Luceafărul de dimineaţă, Vatra, Steaua, Poezia, Familia, Tribuna, Timpul Poesis, Discobolul, Hyperion, Ateneu, Ex Ponto, Aisberg, Antares Axis Libri, Vatra Veche, Oglinda literară, Cafeneaua literară, Mişcarea literară, Alternanţe-Germania, Pro Saeculum, Ardealul literar, Litere, Cenaclul de la Păltiniş, Algoritm literar, Zeit, Melidonium, Climate literare, Constelaţii Diamantine etc., poeziile lui fiind foarte apreciate de criticii literari ai vremii. Iată unele dintre ele :

„Cred că dl Gheorghe Manolache, prefaţatorul, (n.n volumul „Oameni în pardesie”) are dreptate când constată caracterul de „contra-replică“ a poeziei lui Valeriu Marius Ciungan faţă de poetica optecistilor şi a nouăzeciştilor, ce vin de fapt în continuarea celor dintâi, şi afinităţile cu post-avangardiştii de felul lui Constant Tonegaru şi Dimitrie Stelaru sau Ben Corlaciu, sau cu poezia „intimistă“ a lui Emil Brumaru. Însă dincolo de „aerul de familie“, de eventualele „contaminări“,mai important este ceea ce marchează originalitatea acestei poezii, deci ceea ce marchează „despărţirea“ de familie, ceea ce trece de posibile influenţe. Aş spune, în termeni blagieni, că, din fericire, acestea se dovedesc mai degrabă catalitice decât modelatoare “  (Liviu Antonesei-Revista Timpul nr.12/2011)

Camuflată în subtextul „poemelor demodate”, din cele două volume, ironierotica, pe care o remarcasem ca invariant, va ieşi la iveală, cu îndrăzneală, în cel de-al treilea volum,  Oameni în pardesie, 2010. Acest transtrav liric se recunoaşte prin aceeaşi persistenţă în erotizarea ironică şi caligrafierea ludic-parodică a fiziologiei provincialului, în topografierea unui univers asaltat de obiecte inutile, frânturi de mituri inactuale şi, mai ales, de reziduurile biografismului -confiscat de convenţii şi ,,kakofonii,,-, asortat cu „graţia” (pre)judecăţilor de tot felul. Pentru că în această „pseudo-antologie”, în care „textul” funcţionează ca drena unor „accese existenţiale”, Valeriu Marius Ciungan impune atenţiei experienţe ataşate mai mult de biografism, în măsura în care suntem dispuşi a vedea în această desecare a sinelui şi ceea ce ţine de componenta confesivă (pe care poezia postbelică americană o actualizase sub denumirea de Confessionalism) – Gheorghe Manolache-fragment din prefaţa volumului “Oameni în pardesie”

“Am reţinut mai multe texte de o narativitate bacoviană sui generis, atragând atenţia printr-un soi de premeditată şi plăcută vetusteţe a lexicului, a sintaxei poetice şi chiar a ortografiei. În această formulă poetului medieşean pare a-i surâde şansa originalităţii. “ (Tudor Cristea-Revista Litere nr.11-12 ,2012)

“Valeriu Marius Ciungan reacţionează la orice degradare principială, etică, morală, nu atât explicând, cât insinuând şi  punând în balanţă elementele contradictorii ale unei existenţe ce nu se doreşte nici pe departe ternă, monotonă sau golită de semnificaţii. O lirică nouă, viguroasă prin abordare şi inovatoare, mai ales prin modalitatea inedită de transpunere a realului în imaginativul poeziei, prin efectele para-utopice ori sinergiile pe care le poate genera.(Gheorghe A.Stroia-Revista Armonii Culturale,ianuarie2013).

În decursul a 9 ani de neîntreruptă creatoare activitate, poetul Valeriu Marius Ciungan a obţinut numeroase premii literare toate constituind o recunoaştere publică a talentului său, iar pentru bogata sa activitate, începând cu anul 2015, este ales membru al Uniunii Scriitorilor din Romania filiala Targu Mures.

Lucrări publicate :

  • „Poveste de toamnă” Cluj-Napoca, Editura „Bioflux”, 2008;
  • „Haina de molton” Cluj-Napoca, Editura „Bioflux”, 2009;
  • „Oameni în pardesie” Cluj-Napoca, Editura „Bioflux”, 2011, cu o prefata semnata de Gheorghe Manolache.
  • “Sisif pe casa scărilor” Iaşi, Editura Adenium, 2013 , cu o prefaţă de Liviu Antonesei.
  • „Prin lentila umbrei” Targu Mures,Editura Arhipelag XXI, 2016, cu o prefata de Iulian Boldea.

ciungan   ciungan

Volumele poetului  medieşean Valeriu Marius Ciungan le găsiţi în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş şi le puteţi lua acasă sub formă de împrumut.

Bibliografie : Gheorghe Buşoiu,  Lucian Giura – Profiluri medieşene – Sibiu,  Editura Techno Media, 2011.

Poezii semnate Valeriu Marius Ciungan găsiţi aici:  https://andreeabooks.wordpress.com/poezie/

Leave a comment

Ioan Veza “Aşteptându-ţi imaginea”

Pe străzi imense mai reuşesc
să furişez aceeaşi stângăcie din trecut
Chiar numai aşteptându-ţi imaginea
să înfăşoare în liniile albe întinderea sorţii
şi tot ar fi ceva

Dar soarele ăsta e prea mic
Să lumineze şi pentru tine

Acum nimic nu se mai poate întâmpla
Oricât ai trăit de apatic
ai rezervat şi alte trasee
să te poţi părăsi şi să schimbi măcar ceva

În timpul de aproape
în timpul pe care nu-l  mai poţi doborî
cât de greu se poate chema vindecătorul

veza ioan 2
Ioan Veza “Travaliul realului”, Târgu-Mureş, Editura “Ardealul”, 2006.

Alte poezii semnate Ioan Veza găsiţi aici : https://andreeabooks.wordpress.com/poezie/

Multe din volumele de poezie ale cunoscutului poet medieşean Ioan Veza le găsiţi în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş şi le puteţi lua acasă sub formă de împrumut.

 

Leave a comment

“Vremuri second-hand” Svetlana Aleksievici

vremuri-second-hand
Svetlana Aleksievici “Vremuri second-hand”, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016.

„Vremuri second-hand” face parte din categoria poveştilor de istorie care nu se învaţă la şcoală deşi ar trebui ca toţi elevii să cunoască ororile comunismului. Volumul cuprinde o serie de amintiri şi frânturi de viaţă, din Rusia, o realitate identică cu a celor din Europa de Est, mărturii ale oamenilor care au descoperit că Libertatea înseamnă două lucruri : pentru părinţi : absenţa fricii, iar pentru copii : să aibă mulţi bani, şi atunci au totul.

Cartea Svetlanei Aleksievici se rezumă la mărturiile oamenilor care deşi au pătimit şi îndurat multe umilinţe, suferinţe, dureri, orori ale regimelor, totuşi au reuşit să supravieţuiască amintindu-şi  acum cu melancolie că se trăia mult mai bine în timpul lui Lenin şi Stalin, gândul meu ducându-mă la românii noştri care regretă la fel de mult epoca comunistă şi pe Ceauşescu.

Iată mărturia unei femei obişnuite despre trecut şi prezent :

„ Poştaşul a deschis portiţa spunând că nu mai sunt comuniştii, că s-a desfiinţat Partidul. Acum se spune că a fost un mare imperiu şi că am pierdut tot. Dar eu ce-am pierdut? Cum trăiam înainte, într-o căsuţă fără nici un confort – fără apă, fără canalizare, fără gaze – aşa trăiesc şi acum. Am arat, am arat, m-am obişnuit să ar. Şi mereu am căştigat puţin. Înainte mâncam macaroane şi cartofi, la fel şi acum. Cojocul pe care-l port e sovietic. (…) Uneori nu merg autobuzele săptămâni întregi…Mitinguri, demostraţii..dar noi aici, cum am trăit atunci, aşa trăim şi acum. Şi în socialism, şi în capitalism. Pentru noi ori „albi”, ori „roşii”, tot aia e. Trebuie să ne descurcăm pân’la primăvară. Să sădim cartofi …” (469 p.)

O carte extrem de interesantă de istorie a poporului sovietic ce seamănă izbitor de mult cu foarte multe poveşti şi mărturii asemănătoare celor petrecute în România, în trecut şi prezent  şi cu siguranţă şi în toate ţările foste comuniste.

Leave a comment

“Femeia în faţa oglinzii” Eric-Emmanuel Schmitt

Femeia-in-fata-oglinzii
Eric-Emmanuel Schmitt “Femeia în faţa oglinzii”, Bucureşti, Humanitas, 2015.

„Femeia în faţa oglinzii” este povestea unor femei care deşi au trăit în epoci diferite, au acelaşi gând de a-şi căuta identitatea într-o societate din care nu ai şanse de scăpare, principiile şi prejudicăţile sociale, rang, avere, religie, alcool, droguri fiind o realitate cruntă a epocilor.

Cele trei femei Anna, Hanna şi Anny se simt diferite în societatea în care trăiesc, nu sunt mulţumite de vieţile lor din care se pare ca nu au nicio scăpare şi sunt hotărâte să-şi schimbe oportunităţile şi alegerile din viaţă. Dacă vor reuşi sau nu veţi afla cu siguranţă dacă citiţi cartea.

Pentru cei interesaţi de cărţile scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmit, puteţi consulta fondul de carte al Bibliotecii municipale “St.L.Roth” Medias.

Leave a comment

Istorii locale : Canalul Morii

 

1 Locul pe unde Canalul Morii intră in oraş direct pe sub Turnul Schmiedgässer

Canalul Morii, sau Pârâul, cum i se spunea mai simplu, a curs secole de-a rândul prin mijlocul Mediașului, trecând pe câteva străzi ale orașului, traversând Grosser Marktplatz – Piața Mare (azi P-ța Regele Ferdinand I) și vărsându-se ulterior în râul Târnava Mare. Acest aspect este ușor de observat studiind vechile planuri ale Mediașului din anii 1699, 1736 sau 1750, întocmite de G. Visconti, J. K. von Weiss și H. von Theumern.

Din nefericire nu se cunoaște cu exactitate momentul când, din valea Moșnei, a fost deviat acest canal pentru a deservi cetatea, dar știm că acesta a fost funcțional până în perioada anilor 1911-1912, în momentul în care se introduce sistemul de canalizare, iar Pârâul este asanat în totalitate. O serie din planurile întocmite pentru acest proiect major al municipalității de la începutul secolului al XX-lea se păstrează la Arhiva Primăriei Mediaș, fiind de un real folos pentru mai buna cunoaștere a traseului exact urmat de canalul Morii. Această denumire, de canal al morii, se datorează uneia dintre funcțiile sale importante și anume aceea că punea în mișcare roata unei mori de apă situată, încă din perioada evului mediu, în partea de jos a străzii Schmiedgasse (azi I. G. Duca), moară care a fost funcțională până pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Traseul exact al canalului (păstrând denumirile actuale ale străzilor) a fost următorul: deviația din valea Moșnei era efectuată în zona străzilor Mureș, Iazului și Valea Adâncă din cartierul Gropi, unde și azi există un mic stăvilar pentru regularizarea văii. Apoi se continua pe strada Izvorului și George Coșbuc, trecând prin curtea din fața Spitalului și intra în cetate în dreptul Turnului Fierarilor. [Interesant de cunoscut și aprofundat ar fi modul de traversare peste calea ferată, construită în anul 1872, printr-un un posibil sifon sau, mai degrabă, un apeduct în miniatură, pentru a cărui realizare a fost contractată o firmă engleză, care se pare a dat greș]. În zona centrală, canalul urma traseul străzii I. G. Duca, intra în Piața Regele Ferdinand I unde se bifurca, o parte trecând pe strada Petofi Sandor și Mihai Eminescu, vărsându-se în Târnava Mare în apropierea Pieței Agroalimentare de azi, iar cealaltă bifurcație își continua cursul pe străzile St. L. Roth și Lucian Blaga, fiind ”înghițită” de râu în zona Băii de Nisip.

Alte funcțiuni ale canalului au fost acelea că asigura aprovizionarea cu apă pentru aproximativ 15 tăbăcării de pe traseul său, dar, în același timp, servea și drept canal de scurgere pentru riverani. (putem doar să ne imaginăm mirosurile pestilențale ale ”parfumului” de epocă emanat în perioadele caniculare, n.a.).

În al său „Calendar al vecinătăţilor” din anul 1894, Josef Fabini, „Sepp”, a publicat o poezie cu titlul „Despărţire”, dedicată vecinătăţii din Kothgasse (azi St L. Roth). Poezioara ironizează uşor nerăbdarea cu care locuitorii străzii acesteia aşteptau înlăturarea răului reprezentat de Pârâu.

Probabil s-au bucurat cu toţii de dispariţia totală a Canalului Morii, în anul de grație 1912.

Dr. Hansotto Drotloff

Viorel ŞTEFU
Muzeograf

Luminița Pepene
Arhivist

Foto planuri: Sergiu Török

Traducere din limba germană în limba română :  Monica Veress-Váczi

Surse:
Arhiva Primăriei Mediaș

Bibliografie:
Hansotto Drotloff, Günter E. Schuster – „Mediasch. Ein historischer Streifzug durch die siebenbürgisch-sächsische Stadt an der Kokel”, Sibiu, 2009.
Eugenia Greceanu – „Monumente medievale din Mediaş”, Bucureşti, 1968.
Ştefan Ionescu – „Mediaş. Monumente medievale”, Sibiu, f.a.

Leave a comment

Titus Andronic “Burg”

Străvechi ziduri
se macină-n uitare.
zile, ani, secole
umbre, prin jur –
melancolice
dar ale nimănui.
Media, Mediaş,
Medwisch, Megyes …

Maşina de scris, cafea,
stele de iarnă.

La geamul spart
al unui case vechi
caut densitatea cuvântului.

andronic titus 2
Titus Andronic „Vocea liniştii”, Sibiu, Casa de Presă şi Editură TRIBUNA, 1998.

Multe din volumele de poezie ale cunoscutului poet medieşean Titus Andronic există în fondul de carte al Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş şi le puteţi lua acasă sub formă de împrumut.

Leave a comment

Aniversare Conrad Michael von Heydendorff cel Tânăr, o personalitate de exceptie dintr-o familie de vaza din Mediaş

michael conrad
Conrad Michael von Heydendorff cel Tânăr se naşte la 7 aprilie 1769 provenind dintr-o veche familie de patricieni. Din rândurile acesteia s-au ridicat de-a lungul vremii numeroase personalităţi, care începând cu mijlocul sec. al XVII-lea şi până la sfârşitul sec. al XIX-lea, au hotărât, de la înălţimea funcţiilor lor de conducere, destinele comunităţii oraşului Mediaş.

Primul Heydendorff, Samuel Conrad, a sosit în oraşul de pe Târnavă din Bistriţa, pe la mijlocul sec. al XVII-lea. Se pare că familia sa provenea dintr-un anume Dionysius Conrad, care în sec. al XVI-lea a ajuns din Nürnberg pe meleaguri transilvane ca mercenar în timpul luptelor dintre Ferdinand I şi Ioan Zapolya. Un urmaş a al lui Dionysos, Andreas Conrad, primarul Bistriţei, a fost înnobilat în 1613, de către Gabriel Báthory, în urma cuceririi cetăţii Tokay, pentru fapte deosebite de vitejie. Un nepot de-al mai sus pomenitului primar, Samuel Conrad (1647-1772), părăsindu-şi oraşul natal, Bistriţa, mult încercat de repetate jefuiri şi molime, s-a stabilit la Mediaş. Cu un puternic simţ al datoriei faţă de comunitate, Samuel şi-a pus talentul şi calităţile de administrator în slujba acesteia, ocupând de-a lungul anilor mai multe funcţii în conducerea oraşului. A fost pe rând notar, senator, judecător, primar  şi consilier gubernial. După ce în 1690 s-a evidenţiat în conflictul dintre Imre Tököly şi prinţul Ludovic de Baden, împăratul Leopold I i-a conferit titlul de cavaler „von Heydendorff”. Mai târziu, unul din ginerii lui Samuel, judecătorul din Nocrich, Michael Breckner, va fi înnobilat cu titlul „von Brukenthal”, titlu moştenit de către fiul său, Samuel von Brukenthal, guvernatorul de mai târziu al Transilvaniei.

Lui Samuel îi urmează Daniel Conrad von Heydendorff (1705-1777), care între 1752-1774 ocupă funcţia de primar şi de judecător al oraşului. Fiul său, Michael von Heydendorff cel Bătrân, este fără îndoială cel mai important reprezentant al acestei familii. Ocupând atât funcţii în administraţia locală (notar, senator, judecător şi primar), cât şi în gubernia transilvană, a influenţat puternic dezvoltarea politicii în zonă. Din căsătoria sa cu Katharina Susanna von Hannenheim rezultă trei copii, care ating vârsta adultă: Susanna (1771-1822), Johann Peter (1765-1836) şi Daniel Stephan Michael (1769-1857). Din jurnalul acestuia din urmă aflăm multe despre condiţiile de trai ale sale şi ale familiei sale, despre evenimentele din Mediaş şi din Transilvania din timpul vieţii sale.

Michael cel Tânăr urmează mai întâi şcoala din Mediaş, apoi cea din Sibiu. După absolvire intră ca funcţionar în Cancelaria gubernială din Sibiu. În 1792 întreprinde o călătorie de mai multe luni la Viena, pentru a cunoaşte mai îndeaproape oraşul şi administraţia publică. Impresiile puternice lăsate de oraş sunt notate detaliat în 240 de pagini ale jurnalului său.

În 1799 Michael ocupă postul de arhivar la magistratură, iar în 19 februarie 1800 se căsătoreşte cu Christine, fiica judecătorului Gottlieb Schuster. Au parte de o căsnicie îndelungată, de 57 de ani, dar şi de multă suferinţă, din 8 copii, doar fiul lor, Karl Petrus ajungând la vârsta maturităţii. Acesta va deveni mai târziu primar.

Fără îndoială că familia von Heydendorff a fost foarte bogată, dar Michael cel Tânăr s-a priceput să înmulţească averea moştenită de la înaintaşii săi. Avea numeroase ogoare, păşuni şi vii în Mediaş şi în satele din jur.

Evenimentele din 1848-1849 sunt urmărite cu înfrigurare, de către de acum vârstnicul Michael cel Tânăr. La începutul anului 1849, atunci când Mediaşul era ameninţat de o invazie a Armatei maghiare, se refugiază cu familia la Sibiu, unde i se alătură în august şi familia fiului său, Karl, care se întorcea din Bucureşti, unde fugise tot din calea luptelor. 1849 este şi anul în care Michael cel Tânăr, la 80 de ani,  se pensionează din toate funcţiile deţinute.
Se stinge din viaţă la 29 august 1857.

Sursa :
Dr. Hansotto Drotloff  “MICHAEL CONRAD VON HEYDENDORFF DER JÜNGERE“
(* 7. APRIL 1769, † 29. AUGUST 1857)

Bibliografie :

  1. Eine ausführliche Familiengeschichte bei Julius Groß, Zur Geschichte der Heydendorffischen Familie, in: „Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde“, N. F., Band 24, Hermannstadt, 1882, S. 233-364.
  2. Otto Folberth Senior, Männer der Familie Heydendorff, unveröffentlichtes Typoskript, im Archiv der Heimatgemeinschaft Mediasch in Alzenau (Archiv HG), S. 6.
  3. Eine ausführliche Würdigung in Joseph Trausch, Schriftsteller-Lexikon oder biographisch-literarische Denkblätter der Siebenbürger Deutschen, Band I, Druck und Verlag von Johann Gött & Sohn Heinrich, Kronstadt, 1868, S. 148ff; siehe auch Ela Cosma, Împăratul călător şi ardelenii în memoriile lui Michael Conrad von Heydendorff cel Bătrân (Der Reisekaiser und die Siebenbürger in den Erinnerungen des Michael Conrad von Heydendorff d. Ä.), kritische Edition und Übersetzung aus dem Deutschen von Ela Cosma, Register zusammengestellt von Simona Bala şi Ela Cosma, erschienen in der Reihe „Biografii Istorice Transilvane”, (Historische Biografien aus Siebenbürgen), Band IX, Argonaut Publishing – Klausenburg (Cluj-Napoca, Rumänien), Symphologic Publishing – Gatineau (Canada), 2015, S. 18ff.
  4. Genealogisches Archiv der Heimatgemeinschaft Mediasch.
  5. Otto Folberth hat die Texte gegenübergestellt: Eine Expedition ins Siebenbürgische Erzgebirge im Jahre 1793. Von Michael Conrad von Heydendorff dem Älteren und Michael Conrad von Heydendorff dem Jüngeren, mitgeteilt von Otto Folberth, im: „Jahrbuch Siebenbürgischer Hauskalender“, 1964.
  6. Am 5. April 1784 legte der Tagebuchschreiber einen Zettel mit folgendem Inhalt auf den Papierstapel, der seine Aufzeichnungen enthielt: „N. B. Dieses ganze Manuscript soll sehr geheim werden, und sonst Niemand [!] als einem meiner lieben Söhne, der es nach seinen Umständen am Besen besorgen kann, bleiben“. Siehe Michael Conrad von Heidendorf. Eine Selbstbiographie, herausgegeben von Dr. Rudolf Theil, in: „Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde”, Nr. 13, Heft II, Hermannstadt, 1876, S. 339.
  7. Fechsung: altösterreichischer Ausdruck für Ernte, d.i. Weinlese oder Heusammeln („Heufechsung“).
  8. Otto Folberth (1865 – 1943), praktischer Arzt in Mediasch, Vater des bekannten Publizisten Otto Folberth (1896 – 1991)

Traducere din limba germană în limba română :  Monica Veress-Váczi

jurnal conrad Volumul “Michael Conrad von Heydendorff cel Tânăr”,  Cluj-Napoca – Gatineau (Canada): Argonaut Publishing – Symphologic Publishing, 2016  ; ed. critica : Ela Cosma şi Hansotto Drotloff ; indici : Ela Cosma (2016), în varianta română şi germană, există în fondul de carte al  Bibliotecii municipale St.L.Roth Mediaş