Sonetul – Odă -Claudia Doina Pădurean

Privesc pădurea ce se-ntinde-n zare Și mă cuprinde-o dulce nostalgie. E ea, pădurea din copilărie! Mă urmărește-n vis? Aceasta-i oare? Un zâmbet cald și bun atunci mi-apare. Trăiesc din plin o mare bucurie. E ea, pădurea din copilărie! Și nu e vis, într-adevăr răsare, Să mă-ncălzească-n fiecare clipă, Cu frumusețea ei cea fermecată, Cu magica-i…

“MÂNGÂIERE” Ionel i. Călbureanu

Şi iar te-aştept ca alte ori Privind cum totdeauna, Peste întinderi fără nori Suavă iese luna. Şi cu o mână din înalt Îmi vindecă urâtul, Apoi cu braţul celălalt Îmi înconjoară gâtul. Şi cum mă lasă dus de dor Cu roua ei pe gene, Într-un cuprins răscolitor De vreri nepământene. Sărmani, cu suflete de prinţi…